Fata criminalului

Capitolul 23

Mirosul de brad invaluia intreaga atmosfera. De ce fix de Craciun se oprise ninsoarea? YoungSoon mergea cu mainile în buzunare si privea în jurul ei, la fetele oamenilor, care erau fericiti si radeau, alaturi de familiile lor. Era trista, chiar daca se presupunea ca trebuie sa fie fericita. Mama ei se pusese sa doarma mai devreme, deoarece era foarte obosita. YoungSoon plecase dupa ce ii lasase langa pat, micul cadou pe care reusise sa il cumpere. O pulover gros de iarna. Celelalte erau folosite atat de mult incat incepusera sa-si piarda culoarea lor. Mama ei ii povestise ca atunci cand tatăl ei era acasa nu le-a lipsit nimic. Economiile făcute de mama ei pana atunci, se consumasera în primii ani, iar dupa, chiar daca mama ei lucra, banii au inceput sa devina insuficienti. Ii lipsea foarte mult tatăl ei. Chiar daca nu voia sa mearga sa-l viziteze, il iubea. Avea atatea sentimente contradictorii! De fata cu So Ra il renegase total. Dar ce putea sa faca? Sa recunoasca pur si simplu ce simtea cu adevarat? Nu. Chiar daca So Ra era prietena ei cea mai buna, nu putea face asta. O stia prea bine. Daca ea afla, ar fi compatimit-o, s-ar fi comportat altfel cu ea, nu în felul cum se comporta acum. I-ar fi fost mila pentru ea. Iar YoungSoon nu avea nevoie de asa ceva. Nu voia sa fie compatimita de nimeni. Nu era singurul copil cu parinte arestat, de ce atată zarva? Putea sa se descurce si singura. Era enervata pe faptul ca nu-si putea aduce aminte aproape nimic din copilarie. Doar poze sau franturi de amintiri.Oare cum era aceasta seara pentru tatăl ei? Era la fel de cenusie ca celelalte seri?

Gandurile i-au fost intrerupte de un apel. Scoase telefonul din buzunar si privi numarul necunoscut care o apela. Reticienta, raspunse.

-Alo?

-Hei! De ce te plimbi singura?

-Cine esti de sti ce fac?

-Chiar nu ma recunosti? Atunci sa ma las descoperit?

-Ar fi cel mai bine!

-Uita-te în spatele tau.

YoungSoon se intoarse. La 3 metri în fata ei, imbracat cu o geaca neagra groasa, statea TaeHyun. Aceasta rosti la telefon:

-Cum de sti numarul meu?

Fii serioasa! Am atatea locuri de unde as putea face rost de numarul tau. Mai ales de la scoala.

Si de unde ai aflat unde sunt?

Păi, spre norocul meu, pot urmari ce telefon vreau. Eh, tehnologia asta e de un asa mare folos uneori. Extrem de folositoare. Mai ales pentru cineva care este pasionat de calculatoare. Cibernetica. Chestii de-astea. Sunt sigur ca nu stiai un asmenea detaliu despre mine, right? Dar ce putem face, din moment ce suntem aici. Tu si eu.

TaeHyun se apropiase de ea. Isi apleca fata la nivelul ei si ii spuse:

Merry Christmas!

Apoi, inchise apelul si isi puse telefonul în buzunar.

YoungSoon zambi. Macar pentru aceasta seara speciala putea sa lase prejudecatile la o parte. Si grijile. Si temerile ca TaeHyun s-ar apropia de ea pentru razbunare. Macar în seara asta, putea sa lase la o parte "firea ei de fata dura, imposibil de cucerit" si sa fie fericita.

Merry Christmas!

Deci...ce vrei sa faci în seara asta?

Ceva special.

OK. Păi, atunci cred ca sunt omul potrivit sa-ti faca aceasta seara speciala.

YoungSoon rase.

Nu cumva sa-ti pierzi credinta.

Vreau sa-ti arat ceva super, ce se poate vedea numai în seara asta. Dar trebuie sa ne grabim.

.....................................

YoungSoon era atat de curioasa. Unde o ducea? Taxiul urca pe un drum, care ducea în suburbiile orasului. Nu mai fusese niciodata aici. Cand ajunsera la destinatie, TaeHyun cobori din masina, si trecu prin spatele taxiului, deschizandu-i usa lui YoungSoon si ajutand-o sa coboare. Ea se simtea ca o Cenusareasa moderna. Dar, daca asa i se intamplase si Cenusaresei, atunci poate ca si ea se simtise la fel. Bineinteles, diferenta era ca Cenusareasa coborase de pe un cal... daca-si aducea bine aminte.

-Acum va trebui sa inchizi ochii, ii spuse TaeHyun.

YoungSoon il privi neincrezatoare.

-Sigur nu planuiesti sa ma arunci de pe o cladire, nu?

-Aish, fii serioasa! Ar fi prea usor. As face ceva mai interesant daca as avea planul asta diabolic.TaeHyun rase. Dar n-as face asta niciodata!

YoungSoon inchise, tacuta, ochii. Mainile reci ale lui TaeHyun ii atinsera fata, nelasand-o sa mai vada nimic. Un fior o strabatu prin tot corpul. Se mira de unde avea atată incredere în el.

-Am ajuns.

YoungSoon deschise ochii.

Intreg orasul, în splendoarea lui, luminat si stralucind ca un brad impodobit, se intindea la picioarele lor. Ramase fara cuvinte, reusi sa zica doar atat:

-Whoa, chiar e special. Probabil cel mai special si magnific lucru pe care am putut sa-l vad pana acum.

Dar în mintea ei, era al doilea. Primul era TaeHyun.