Fata criminalului

Capitolul 25

TaeHyun plati soferului si apoi cobori. Unde era YoungSoon? Asta voia sa-i arate? Ca dispare? Fata asta e fenomen. Se juca de-a-v-ati ascunselea cu el? Se intoarse sa priveasca în spatele lui.

-Aaa, ce faci pe la spatele meu? De unde ai aparut? Acum doua secunde nu reuseam sa dau de tine.

-Ha, am fost doar acolo, peste drum, la acel magazin. M-am uitat pentru ceva.

-Ce facem aici? în centrul orasului? Cu atatia oamenii?

-Trebuie sa vezi ceva SUPERB. Aici se afla jumatate din farmecul iernii.

-Ce? Oamenii care se imbulzesc unii peste altii?

-Chiar nu stii?

-Nu. Vine Mos Craciun sau vreun spiridus?

-Fii serios.In Centru este BRADUL. Tu l-ai vazut vreodata? Sau macar stii cum arata un B-R-A-D?

-Pff, normal.

-Serios? Chiar ai fost langa el?

-Nu.

-Atunci unde l-ai vazut?

-La televizor.

-Ai pierdut jumatate de viata.

-Atunci, pentru un biet muritor, nu vrei sa petreci cu mine cealalta?

-Visezi prea mult. Aa, iata-l. Vezi, ce ti-am spus. Wow, e mai mare decat ma asteptam.

-Chiar e mare. Si verde.

-Normal ca e verde. D-apoi cum sa nu fie verde?!

-Nu e chiar asa normal, dar daca tu zici.

-Stii ca daca iti pui o dorinta în seara asta, ti se va indeplini?

-Jinjjayo (Chiar?)? Atunci ar trebui sa facem si noi asta?!

-Da. Dar exista o conditie. Dorinta iti este ascultată numai daca vrei cu adevarat sa ti se intample acel lucru. Si trebuie sa fii sincer.

-Ok.

-Trebuie sa inchizi ochii si sa-ti impreunezi mainile.

-Trebuie neeaparat sa fie amandoua mainile ale mele? Nu se poate doua maini care apartin a doua persoane diferite? spuse el, razand smechereste, stiind bine ca YoungSoon intelese apropoul lui.

-TaeHyun. Fii serios.

-Gata. O sa-mi pun o dorinta.

Intr-o seara de Craciun, în fata marelui brad din mijlocul orasului doi liceeni isi plecasera capetele pentru a se ruga pentru cei dragi, dar mai ales pentru a-si pune dorinta. Deschisera ochii.

-Priveste TaeHyun. YoungSoon arata cu mana inspre cer. A cazut o stea. Asta inseamna ca dorinta noastra a fost ascultată.

-Ei, cazut de stele. Imaginatia ta bogata e de vina. Eu n-am vazut nici una.

-A cazut deja, nu mai ai cum sa o vezi.

-Ptsh.

........................................

-Multumesc, ajumma. YoungSoon lua punga în care se aflau cartofii dulci copti, din mana vanzatoarei.

-TaeHyun, trebuie sa gusti din astia.

-Yacs, nu mananc asa ceva. Fii atenta. Au si pamant pe ei. Femeia aia sunt sigura ca nu i-a spalat bine. Nici macar nu folosea manusi. O sa ma imbolnavesc.

-Hai, ma. O sa pierzi jumatate de viata daca nu mananci asta.

-Ce mai conteaza? Sunt mort deja. Aish, ce frig e.

TaeHyun isi indesa mai bine mainile în buzunare. Incepuse sa-i fie si somn. Casca.

YoungSoon nu pierdu momentul si ii baga un cartof în gura.

-Yaa, ce faci? Spuse el, cu gura plina, suparat.

-Taci si mananca. Trebuia sa incerci asta.

TaeHyun mesteca.

-Sunt buni, nu-i asa?

-Comestibili.

-Hai, recunoaste. Ti-au placut.

-Putin.

.....................................

TaeHyun o conducea acasa. Tot razand si palavragind, nici n-au observat ca au ajuns în dreptul casei lui YoungSoon, dar nici ca incepuse sa ninga.

-Oh, am ajuns.

Oh. Aici stai tu, deci. Mi-ar placea sa traiesc si eu odata o zi din viata ta.

Esti sigur? Oamenii ca mine nu-si permit multe lucruri care voua va sunt accesibile. Chiar crezi ca o sa poti trai fara ele?

Da. Pentru ca nu ma consider unul de-al "lor". Sau, cel putin, de-acum incolo, mi-ar placea sa nu mai ma consideri nici tu ca facand parte dintre "ei". Pentru ca ma straduiesc sa fiu diferit.

De ce faci asta? De ce ai vrea sa renunti la "lumea ta", ca sa vezi cum e sa traiesti aici?

TaeHyun nu raspunse, în schimb se apropie de ea. Fata isi lasa capul în jos. TaeHyun intelese. Nu era momentul potrivit. Ii prinse fata intre palmele lui puternice si o saruta pe frunte. Apoi, pleca, lasand-o, privindu-l, în urma. Stia ca se inrosise. Asta facea intotdeauna cand avea emotii. Observase asta si la statiune si cand se apropiase de ea sa-i spuna Craciun Fericit. Intr-adevar, Craciunul acesta isi lasase amprenta asupra lor. Magia lui încă mai exista. Chiar daca el nu credea în ea.