Fata criminalului

Capitolul 7

Young Soon isi freca somnoroasa ochii si dadu la o parte draperia, ca sa vada cum e vremea afara. Ramase uimita si striga de bucurie prin toata camera. Afara ninsese destul de mult pentru a fi necesar sa mearga cu ghetele la scoala. Bine, nu pentru ca voia sa ia ghetele era bucuroasa. Ci pentru ca putea sa simta, ca si oamenii din tarile cu multa zapada, cum e sa-ti scartaie zapada sub picioare.In timp ce se imbraca pentru scoala, asculta noua melodie ce o descarcase, cea a trupei G.Na- Kiss Me. Daca isi amintea bine, era OST-ul de la "Playfull Kiss".Ea nu sarutase niciodata un baiat, si se intreba oare cum era? Zambind si razand gandindu-se cat de prostuta era ca sa gandea la asemenea lucruri, isi dadu cu palma in cap si se incalta, apoi parasi casa. Mama ei plecase de cand era inca intuneric, asa ca nu avea pe cine sa salute la plecare. Ofta. Asa era in familiie uniparentale. Intra in supermarketul de langa casa ei, sa-si ia un Capuccino, apoi se grabi catre scoala, salutand-o pe bunicuta care vindea la chioscul de ziare.

-Buna dimineata, ajumma(matusica)! Cum ti se pare ziua de astazi?

-'Neata, YoungSoon! Foarte frumoasa. Sunt fericita ca vad zapada multa, chiar daca e putin cam frig! Nu a mai nins de ceva vreme!

-Intr-adevar. Sa aveti o vanzare buna si o zi frumoasa!

Batranica zambi, in timp ce o privea pe fata care alerga sa prinda autobuzul. "Ce fata minunata!Biata de ea, de ce , dintre toti oamenii, trebuia sa fie ea cea care nu avea un parinte?" isi spuse aceasta, in timp ce se intorcea sa serveasca un client.
..............................................
TaeHyun cobori incet scarile si se intreba daca tatăl lui plecase la companie, deja. Menajera casei, Min Jun, tocmai trecea spre bucatarie.
-Ajumma, tată a plecat?
-Da, tinere stapan, a plecat de acum 1 ora si jumatate. Masa e gata, puteti veni sa mancati.
- Multumesc, ajumma, o sa vin in cateva minute, mai am ceva de făcut.
TaeHyun se indrepta spre biroul tatălui sau si verifica usa.Spre bucuria lui,dar si spre uimirea sa, pentru ca tatăl lui era atent la acest lucru, aceasta era deschisa. Apasa incet clanta si patrunse intr-o camera mare si spatioasa, cu o singura fereastra ce avea draperiile trase. Biroul tatălui lui era aproape gol, doar o stampila si ceva stilouri asezate dezordonat, alaturi de o rama in care se afla fotografia lui TaeHyun. Acesta nu avea timp de pierdut. Se strecura in spatele biroului si deschise cele cateva sertare, in care spera sa gaseasa un indiciu unde s-ar putea afla mama lui. Deschise primul sertar, in care gasi niste dosare cu niste informatii IT, pe care vazu niste coduri foarte ciudate, tot felul de cifre si combinatii de litere ciudate, dintre care doar unul singur avea sens si era ca un fel de nume de cod. Nu le dadu importanta si trecu mai departe peste ele. Ajunse la ultimul sertar si gasi tot felul de obiecte vechi si neinsemnate, cateva dosare ale unor oameni pe care nu ii cunoastea, o poza veche cu tatăl lui si un barbat, TaeHyun presupunand ca era un vechi prieten al tatălui sau. Omul avea o figura blanda si un zambet cald si baiatul se mira ca acest om a putut fi prieten cu tatăl lui, care era intruchiparea raului pe Pamant. Intoarse fotografia si citi ceea ce era scris pe spatele acesteia: "19.iulie.1996 " . Neimportant. Cand sa lase deoparte fotografia, vazu in coltul ei niste litere care nu aveau nici un inteles "GLWY". Cerneala cu care erau scrise era mai recenta decat cea care fusese folosita pentru a scrie data. Ce sa insemne asta? Ce putea fi? Eee, poate cineva se jucase pe ea. Puse fotografia la locul ei' apoi ridica cele cateva ziare vechi, sperand sa gaseasca printre ele si pe cel in care vazuse poza mamei lui. Le cerceta pe fiecare si nu gasi nimic ceea ce i-ar fi putut oferi un indiciu despre mama lui. Se pare ca tatăl lui avusese grija ca ziarul acela sa dispara dupa ce l-a vazut el. Aceasta il facu pe TaeHyun sa devina si mai suspicios. Insa intr-unul din ziarele care era de pe data de 20. aprilie.2000, vazu imaginea unei masini implicate intr-un accident. I se parea ca mai vazuse imaginea aceasta undeva. Unde oare? Ideea veni peste el cu o putere paralizanta. Ziarul cu poza mamei lui. Masina din acea imagine. Micile informatii de sub poza, nu ii ofereau niciun indiciu. Cu mainile tremurande, cu mintea plina de cele mai groaznice ganduri, tranti in sertar, ziarele, si parasi biroul tatălui lui. Era sigur. Faptul ca mama lui scrisese acel articol e o minciuna. Ceva necurat se afla la mijloc. Dar oare cum va reusi sa dea de urma mamei sale? Daca mama lui deja nu mai era? Daca...
TaeHyun isi alunga cele mai negre ganduri care ii venira in minte. Nu voia sa se gandeasca la lucrurile astea inainte sa porneasca in dezlegarea acestui mister.

Cand iesi din birou, inchise incet usa in urma lui. Cand se intoarse, tresari speriat. Secretarul tatălui sau statea in fata lui si figura lui nu prevedea nimic bun.

-Tinere domn, ce cautati in biroul Presedintelui? spuse acesta pe un ton foarte serios.

-Nimic, voiam doar sa vad daca tată a plecat. Trebuia sa ii transmit ceva, spuse TaeHyun in timp ce pleca, ocolindu-l pe barbatul care se parea ca prevedea ca TaeHyun va fi un posibil obstacol in indeplinirea misiunii sale. Desi era fiul ei, nu putea sa-l lase sa-i strice planul. Trebuia sa ia neeaparat masuri. Trebuia sa aiba grija ca, din cauza lui, planul sa esueze.

Astept parerile si "mustrarile" voastre! :)^_^