Fata criminalului

Capitolul 20

TaeHyun deschise usa de la intrare si se descalta. Ziua asta fusese intr-adevar plina. Asa cum nu mai avusese de mult timp. De obicei, zilele în casa lui erau plictisitoare. Scoala, acasa, pierdut vremea, somn, apoi iar scoala. Dar, asta era cu ceva timp în urma. De cand venise la scoala asta, isi daduse seama ca viata lui ar putea lua o noua intorsatura. Spre exemplu, va incepe cu disparitia mamei lui. Apoi... se opri din invalmaseala gandurilor lui. Il vazu pe secretarul HJ, care traversa holul principal inspre biroul tatălui sau. Se uita la ceas. 21:43. Cam tarziu pentru intrevederi cu tatăl sau. Stia ca presedintele nu primeste vizite dupa ora 20. Mai ales acasa. Deci, aici era ceva ciudat. Bine ca era la etaj, de unde nu putea fi vazut de catre secretar. Acesta avea un plic rosu în mana. De marimea unei foi A4. Cunostea foarte bine acest tip. Era cel care se folosea de fiecare data cand oamenii importanti ii aduceau tatălui lui informatii. Dar, ceva ii spunea lui TaeHyun ca raporturile de lucru nu se dadeau la ora asta si nu acasa, asta în afara de cazul în care tatăl lui nu era bolnav, ceea ce nu era cazul, deci era ceva si mai ciudat. Eh, nu era treaba lui. Intra în camera lui si isi lasa rand pe rand hainele pana ajunse în baie. În timp ce apa calda curgea deasupra lui, se gandi ca a dat-o tare rau de tot în bara astazi. Cine il pusese sa nu-si tina gura, cu YoungSoon? Era destul de nervos pe el, incat sa fie cat pe ce sa alunece pe podeaua uda.

....................................

YoungSoon pregatea supa de alge pentru mama ei. Era destul de tarziu, iar mama ei încă nu ajusese acasa. "Oare pe unde intarzie?" în timp ce punea capacul peste oala în care apa dadea incepea sa fiarba, se gandea la ceea ce se intamplase cand mersese în vizita la bunica. Oare de ce se comporta asa ciudat TaeHyun? Se lovise oare la cap? Ce-l apucase sa spuna asta? Auzi usa deschizandu-se.

-Hey, mama! Ai venit? Ce ai făcut pana acum? Unde ai fost?

-Deci arat atat de în varsta? în sfarsit, incepi sa spui si tu ce gandesti, YoungSoon. Bravo, fetito, ai inceput sa te maturizezi si sa iti sustii parerea, spuse So Ra, în timp ce se descalta.

Razand, YoungSoon, o intampina pe prietena ei.

-Scuze, o asteptam pe mama si am crezut ca a ajuns. Dar, tu... ce faci aici? Nu mi-ai spus ca vii. S-a intamplat ceva rau? Daca stiam ca vii mergeam sa cumpar cartofi dulci.

-YoungSoon, e ok. De fapt, sunt foarte ocupata zilele astea. Sunt doar în trecere. Voiam sa-ti spun ceva.

-Mie? Ce? Un nou iubit? E dragut? Ce an e? Facultatea?

-Nu, YoungSoon, de data asta, nu e vorba despre un iubit. Zilele astea m-am gândit mult la tatăl tau. De fapt, la cazul sau.

YoungSoon se ridica si merse la aragaz. De fapt, acesta era un subiect dureros pentru ea. Nu era momentul potrivit pentru o discutie ca asta. Nu voia sa arate asta, desi stia ca So Ra intelege ce se petrece în sufletul ei.

-So Ra, de ce imi spui toate astea? Ti-am zis ca nu ma intereseaza nimic. NU mai am tată. El nu mai e tatăl meu. Nu, dupa tot ceea ce a făcut. YoungSoon incerca sa-si faca de lucru cu taiatul algelor în apa, pentru a-si ascunde emotiile.

-YoungSoon, nu mai fi atat de respingatoare. Asculta-ma ce vreau sa spun.

-Ce? Vrei sa-mi spui din nou ca fata lui nu era cea a unui criminal si alte chestii de genul asta? Nu ma intereseaza chestia asta, cred ca sta foarte bine unde sta. De fapt, ma enerveaza si mai mult faptul ca nu stiu daca e acolo pe drept sau pe nedrept. Asa ca pur si simplu, incerc sa cred ca merita. Stii, toata lumea ma judeca, uneori, pentru cum gandesc. Toti imi spun ca el era un om extrem de bun, ca nu e adevarat, ca e inscenare. Dar cum pot sa cred eu asta? Cum pot sa cred ca ei nu spun asta doar ca sa ma faca sa ma simt bine? Cum? Cand nu-mi aduc aminte nicio amintire?

-De fapt, YoungSoon, am cercetat indeaproape cazul lui, impreuna cu un prieten de-al meu de la Departamenul de Investigatii si Criminalistica si am gasit cateva lucruri foarte ciudate. Vreau sa redeschid cazul. Tatal tau e nevinovat. Si nu o spun ca sa te fac sa te simti bine.

-Ha! So Ra, nu te-ai schimbat deloc. Si, ma rog, ce dovezi ai gasit care sa arate lucrul asta? Desi YoungSoon incepea sa lase deoparte indoiala ei, încă ii era greu sa creada, asa ca nu voia sa se amageasca.

-De exemplu, pe inregistrarea video, daca te uiti mai bine, o sa vezi ca tatăl tau, nu e cel care a iesit de pe locul soferului, a iesit de pe scaunul din dreapta. Dar, este foarte greu sa iti dai seama. Mi-au trebuit zile bune ca sa descopar asta. Alt om a iesit de pe locul soferului. Dar acesta a avut grija sa nu i se vada fata. Iar, totul s-a petrecut atat de repede incat se pare ca e un singur om. Dar, se pare ca cei care au fost platiti sa faca investigatii asupra acestui lucru au fost cei mai incompeteni pe care i-am putut cunoaste vreodata. Sau exista alta posibilitate. Cazul a fost mituit, în favoarea unora. Pentru ca este prea ciudat faptul ca nu s-a făcut atat de mult tam-tam asupra acestui lucru, avand în vedere ca tipa care a murit era sotia presedintelui de la "Flowers". Avea un baiat de 4 ani. Faptul ca acest caz a fost inchis prea repede. S-a rezolvat prea usor cazul asta, asa ca nu ma dau batuta. Tind sa cred ca tatăl tau a fost victima unor conspiratii.

-Ce??? Ai spus cumva "Flowers"? Hotelul?

-Da. Fratele lui detine scoala ta.

-Si baiatul unde e? Avea mai multi baieti sau doar unul singur?

-Unul. Din cate stiu, a fost o vreme în Taiwan, la bunicii lui, dar anul asta s-a transferat la liceul unchiului sau.

-O nu, nu se poate. Spuse YoungSoon în timp ce isi punea mana în cap si se ridica de pe scaun. Nu!

-Ce-ai patit YoungSoon? Esti bine?

-So Ra, baiatul de care mi-ai spus e cu mine la scoala. E singura persoana din liceu care vorbeste cu mine. Am fost cu el la bunica. Daca o sa afle sunt terminata.

YoungSoon se invartea prin camera ca un leu în cusca. Era disperata. Nici nu se astepta la o asemenea rasturnare de situatie.

-YoungSoon, calmeaza-te. O sa fie ok. Nu ai de ce sa te temi. Ok? spuse So Ra în timp ce o imbratisa.

-So Ra, crezi ca stie? Crezi ca s-a apropiat de mine ca sa se razbune?

-Termina cu prostiile, YoungSoon. Ce ar face un pusti de 17 ani? Calmeaza-te, ok? Te-ai uitat la prea multe drame.

-So Ra, te rog sa nu-i spui mamei, deocamdata, de ceea ce vrei sa faci, de faptul ca l-ai gasit pe tată nevinovat sau ceva de genu. E prea obosita ca sa poata face fata unei astfel de vesti.

-OK! Las asta la latitudinea ta. Cand consideri ca este momentul potrivit, o anunti.

YoungSoon incerca sa-si stapaneasca tremurul, si în timp ce se dezlipea din imbratisarea prietenei ei, se duse sa stinga aragazul.

Noi griji incepura sa-si faca loc în mintea ei. Ceea ce o durea cel mai tare din toata povestea asta era ca TaeHyun era implicat si, din nefericire, suferea cel mai mult.