Fata criminalului

Capitolul 15

Controlandu-si emotiile, se intoarse. Intr-adevar, ceea ce spusese TaeHyun o luase prin surprindere. Nu stia ce sa creada despre colegul ei. Venise în scoala ei de doua luni. În tot timpul asta, se comportase atat de diferit cu ea, fata de cum se purtau ceilalti. Ea il lasase sa-i cunoasca doar partea dura. Era modul prin care se protejase, intr-un fel, si de alte atacuri ale colegilor ei. Se obisnuise atat de mult cu ea, incat, atunci cand el venise la ea, precum o broasca ce intra în carapace, atunci cand simte un pericol, si-a folosit si ea armura. Insa, uitase ca nu toti oamenii sunt la fel. Dar pana la urma... cum te poti indragosti de cineva intr-un timp atat de scurt? Era oare posibil asa ceva? Acum, TaeHyun statea în fata ei. Acel baiat, care, desi ea nu voia sa recunoasca, ii facuse acest weekend placut si amuzant. Prin intunericul care incepuse sa se asterne, ea ii putea deslusi figura. YoungSoon nu voia sa arate ca era cuprinsa de cele mai invalamsite ganduri. Nu voia sa accepte faptul ca de cateva zile incoace, intr-un colt din mintea ei, incepuse sa apara din ce în ce mai des, el.

Ea se apropie de el. Si mai aproape. Acum ii putea vedea fata foarte bine. Acum statea la 10 cm de fata lui. Privindu-l, ii spuse:

-Ce voi face? De-as fi în locul tau, nu m-as gandi la ce se va intampla, m-as gandi la ce se intampla, ACUM!

Ii lipi de fata, pumnul mare de zapada pe care-l avusese tot timpul în mana, la spate.

-La racoare poti gandi mai bine.

YoungSoon stia ca acum nu va mai scapa. TaeHyun se va razbuna de doua ori. Si pentru restaurant si pentru bulgarele pe care-l primise din plin în fata. TaeHyun,luat prin surprindere, încă era în "soc".

-Deci asa sta treaba?! Atunci, razboi sa fie. Prima batalie incepe azi. Cine se preda, sau va pierde, va primi o pedeapsa de la invingator.

-Excelent. Daca vei fi pedepsit va fi vina ta, tu ai spus regula.

Incepura un adevarat razboi. Pe viata si pe moarte, fiecare dadea tot ce avea mai bun. De fapt, fiecare incerca sa-l nimereasca pe celalalt. Fiecare din ei isi dorea victoria. Se gandeau deja si la pedepse. Dar... jocul nu se terminase. Bulgării de zapada loveau în stranga si-n drepata, mai nimereau tina, mai ratau, dar cei doi erau în culmea distractiei. Desi erau obositi dupa interaga zi, niciunul din ei nu voia sa cedeze.

YoungSoon se ascunse dupa un copac, rasufland pentru cateva minute, inainte de a intra din nou în batalie. Scoase capul sa vada ce mai face adversarul. Nu-l vazu nicaieri. Unde era. Isi auzi numele strigat si se intoarse exact la timp ca sa primeasca un bulgare care o dobori. Ultimele puteri se terminasera. Cazu jos. TaeHyun veni langa ea.

-YoungSoon, esti bine? Te-ai ranit?

-Ahh, bratul meu. Cred ca s-a rupt, se smiorcai ea.

-Oh, Unde? Unde te doare? Lasa -ma sa ma uit.

El se apropie de ea, incercand sa vada unde este ranita. O decizie gresita. În acel moment, YoungSoon lua cat de multa zapada putu si o arunca în el. Cazand pe spate, isi dadu seama de pacaleala lui YoungSoon. Surprinzatoa-re fata. Dar nu se putea lasa cu una cu doua. Asa cum erau intinsi pe spate, isi aruncau zapada de la unul la altul, pana cand...

-Gata, stop, ma predau! Vocea lui YoungSoon arata ca era obosita rau.

-Te predai? Ahaaa... sper ca esti pregatita sa-ti primesti pedeapsa!

-Aish, pedeapsa. Uitase. Mare gresala. YoungSoon isi acoperi fata cu mainile, pregatindu-se pentru ceea ce o astepta.

-Deci? Gata? Vrei sa vezi stele?

-Ce??? Asta e pedeapsa? Dar le vad mereu, mai putin acum, pentru ca e innorat.

-O sa te fac sa vezi stele chiar daca e innorat.