Fata criminalului

Capitolul 11

TH intra in camera lui si isi arunca haina de pe el, largindu-si cravata. Yun Sun il enervase teribil. Cum putea sa vorbeasca atat de urat despre YS? De ce trebuie sa sufere ea pentru ceea ce facuse tatal ei? De cand copiii raspund de greseliile parintilor lor? Se aseza pe pat, cu ochii pironiti pe tavan, incercand sa inteleaga niste lucruri care pareau absurde. De la YS, gandul ii fugi la familia lui, mai bine zis, ceea ce ramasese din familia lui. Mama lui nu mai era, cel putin acolo, langa el. Se intreba unde este in momentul asta. Ce face? E bine? S-a recasatorit? Dar, marea intrebare ramanea aceeasi: De ce a plecat? Ce a facut el gresit de a trebuit sa plece mama lui? Sau tatal lui? Bine, daca ar fi sa vorbim despre tatal lui, mama sa avea toate motivele sa plece. Pentru TH , tatal lui era cel mai ipocrit om de pe fata pamantului. Incercand prin tot felul de metode sa obtina ceea ce vrea, un om dur, nemilos, care se gandea numai la cum sa faca bani. Oare tatal lui a iubit vreodata? Cu siguranta ca s- a casatorit cu mama lui din interes, bunicii lui avand o afacere foarte prospera. Incercand sa uite toate intra in dus si lasa apa fierbinte sa curga pe el. Pentru moment uita de toate.

.....................................................................

YS ajunse in piata unde mama ei vindea legume. Saluta politicos persoanele batrane care vindeau acolo, apoi isi facu loc printre oameni si tarabe, incercand sa ajunga la mama ei. Era pe inserat si venise sa o ajute pe mama ei sa aduca cele cateva legume care ii ramasesera, acasa.

De la departare, o urmari pe mama ei cum isi servea un client. Pe fata ei, candva frumoasa, cateva riduri adanci isi facusera aparitia. Mainile ei se inasprisera. Mama ei se schimbase atat de mult. Abia daca o mai vedea. Seara, cand venea acasa, era prea obosita ca sa mai petreaca timp impreuna cu ea. Mama ei era atat de obosita. Oare se mai gandea la tatal ei? Il mai iubea? Sau il abandonase atunci cand a fost inchis? Nu stia. Dar voia atat de mult, ca mama ei sa poata discuta cu ea tot ce o framanta. Dar stia ca mama ei devenise foarte retrasa atunci cand venea vorba de sotul ei.

Gandurile sale au fost intrerupte, cand isi vazu mama care se intorsese sa ia ceva din spatele ei. O vazu cum se clatina si ca sa nu cada se sprijini de masuta de langa ea, in timp ce isi ducea mana la cap.YS fugi catre ea si o prinse de umeri.

-Mama, esti bine?

Mama ei, cu fata obosita, se intoarse si vazand-o pe YS langa ea, ii zambi.

-Da, YS. Sunt bine. Nu am nimic. Cred ca m-am impiedicat de ceva. Nu-ti face griji. Hai sa mergem acasa.

Se intoarse, lasand-o pe YS , nedumerita.

Cand ajunsera acasa, mama ei se duse la bucatarie sa pregateasca ceva de mancare.

-Mama, du-te si fa dus. O sa pregatesc eu masa in seara asta.

-Oho, fetita mea a crescut mare. Acum imi face si de mancare. Mama ei o mangaie pe par. Bine, ma duc. Multumesc, YS.

Cand mama se intoarse , o astepta o masa frumos aranjata. Fata ei , se parea ca facuse o treaba buna.

-Asa, sa mancam. Poftim! Mama ei ii intinse betisoarele pentru orez.

In timp ce mancau, YS ii spuse mamei sale:

-O sa plec cu clasa in acest week-end in Statiunea de schi Yeongpyong. Va fi o excursie care va fi sponsorizata de consiliul parintilor. Asa ca nu trebuie sa-ti faci griji in privinta banilor. O sa fie ok? Vei fi bine singura?

-Omoo, chiar asa slaba o crezi pe mama ta? YS, du-te linistita. Voi fi bine. Aigoo, ma bucur pentru tine, fata mea. Mamei ii pare rau ca nu poate sa-ti dea tot ce ai nevoie.

Mama lui YS isi lasa capul in jos, o lacrima ivindu-i-se pe obrajii brazdati de trecerea timpului.

-Nu spune asta, omma. Mi-ai oferit tot ce am avut nevoie. Sunt fericita ca esti mama mea.

YS o imbratisa puternic.

-Aigoo, fetita mea e atat de puternica. Cand mama o sa aiba ceva mai multi bani, o sa mearga cu tine sa-ti iei ceva nou de imbracat.

-Mama, nu te gandi la asta.Avem tot ce ne trebuie.

Cu toate ca nici YS nu credea asta, nu voia sa o vada pe mama ei descurajata in felul asta. Facea doar ce trebuia sa faca o fiica pentru mama ei.

..................................................................

Shin Jo-Suk se legana in scaunul de la biroul sau, cu mainile impreunate la ceafa. Se gandea la marele proiect pe care urma sa-l puna in aplicare. In sfarsit, marele lui vis , incepea sa devina realitate. Putin cate putin, toate lucrurile incepeau sa se aseze. Insa, stia ca in spatele acestui lucru fusese o munca grea. Au fost si persoane care i-au stat in cale, pe care a trebuit sa le elimine, insa asta a fost partea cea mai usoara. Le-a facut sa dispara una cate una, fara prea mult efort, in in cea mai mare liniste. Era atat de multumit de el, dandu-si seama ca chiar si politistilor le-ar fi greu sa -l prinda cu ceva gresit. Manipulase totul cu atat de mare grija, ca nimeni nu l-ar fi banuit de nimic gresit. Ba chiar avea o imagine foarte buna in societate, fiind un om care dadea cu mana larga si ajuta oamenii in nevoie, oferind o groaza de burse pentru studenti si elevi. Toata lumea suferise atunci cand sotia lui disparuse. Toata lumea ii prezenta condoleantele pentru ceea ce se intamplase. Dar el nu se sinchisise prea mult pentru asta. Sotia lui fusese doar un om, caruia ii venise randul, ca si celorlalti oameni care traiesc pe planeta asta, sa plece. Nu avea timp sa stea sa planga pentru pierderea ei.TH era acum o preocupare continua pentru el. Era singura persoana de care se mai temea, stiind ca firea lui ii seamana foarte mult mamei lui. Asta nu ii prevestea nimic bun.

O bataie in usa , ii intrerupse firul gandurilor.

-Intra, rosti el, asezandu-si costumul si prefacandu-se ca lucreaza din greu la niste dosare. Secretarul isi facu aparitia in usa cu un teanc de dosare.

-Ma scuzati, Domnule! V-am adus rapoartele despre activitatea muncitorilor. La hotelul din Seul, am primit plangeri ca angajatii de la bucatarie refuza sa lucreze dupa programul supravghetorului.

-In acest caz, cred ca ar trebui sa mergi acolo si sa rezolvi treburile.

-Am inteles! Spuse secretarul in timp ce se intorcea sa plece. Apoi, ca si cum si-ar fi adus aminte de ceva, se intoarse si ii spuse presedintelui.

-Am uitat sa va spun ca ieri, cand m-ati trimis sa va iau dosarele cu informatiile despre Proiect, fiul dvs. tocmai iesea de acolo. Ma tem ca TH a aflat ceva.

-Si tu de-abia acum imi spui?spuse presedintele, sarind in sus, ca ars. A trecut o zi , idiotule! Stii cate lucruri poate sa faca baiatul asta intr-o zi? Nici nu-ti trece prin cap. Sper ca nu i-a venit din nou ideea sa caute detalii despre mama lui. Daca stie prea multe, ma tem ca va trebui sa il tratez la fel ca si pe ceilalti. Urmareste-l peste tot. Adu-mi raportul despre tot ce face si oriunde este.

-Am inteles! Spuse secretarul in timp ce dadea sa plece. Insa , presedintele il opri:

-Ai mai primit informatii de la Statiunea de schi Yeongpyong? Sper ca nu vei scapa nimic de sub control. TH va merge cu scoala acolo. Fii cu ochii in patru.

Secretarul facu o plecaciune, in semn de aprobare, apoi parasi ,in graba ,incaperea.