Fata criminalului

Capitolul 24

TaeHyun o privea fericit. Intr-adevar, se pare ca reusise sa o impresioneze cu asta. Si sa o faca fericita. Nu-si putea lua privirea de la ea. Era o fata care se bucura de lucruri mici, dar care pentru ea insemna atat de mult. Era genul de persoana care se bucura de tot ceea ce ii ofera viata. E incredibil cum oamenii pot fi atat de diferiti.

-Esti draguta cand privesti departe.

TaeHyun a fost atat de uimit de ceea ce a zis, ca si YoungSoon, care isi intoarse privirea, uitandu-se intrebator la el.

-Hai sa facem un #selfie! zise el nestiind cum sa iasa din situatia asta, în timp ce-si cauta telefonul prin buzunar, în timp ce se gandea ce piese din creierul lui se defectase de nu-si mai putea tine gura. Ah, gura asta...intotdeauna te da de belea. Se comporta ca un bolnav cu traumatism cranian, care nu-si putea controla emotiile.

YoungSoon incepu sa rada. TaeHyun facu acelasi lucru. El, trebuia sa recunoasca, ca situatia asta il facuse knock-out, dar se bucura ca YoungSoon nu reactionase ca tipele din filme care fug cat le tin picioarele, incep sa planga sau sar la gatul baiatului. Bine, poate ca ultima varianta l-ar fi incantat. Apoi, intorcandu-se cu spatele catre oras, se aseza langa ea si apasa pe Butonul de poza. Chiar în acel moment, în spatele lor, se auzi inceputul focului de artificii.

Cei doi se intoarsera, uitand de poza. Intr-adevar, spectacolul era superb. Culorile care umpleau cerul de iarna, dadeau niste efecte speciale zapezii. Timp de 10 minute. Ultimul artfici lasa sa cada pe pamant o multime de luminite, care se stinsera inainte de a face cunostina cu zapada rece. Intunericul se lasa, din nou, peste orasul pregatit de sarbatoare.

-Deci? Spuse TaeHyun, pentru a rupe tacerea. Cum a fost? Te-am impresionat, asa-i? Nu te asteptai.

-Imi doream sa vad asta, dar nu credeam ca va fi atat de rapid. Poate ca, ar trebui sa cred mai mult în Magia Craciunului, spuse ea, lasand capul în jos. Multumesc, TaeHyun.

-N-am mai vazut un foc de artificii de mult timp.

-De ce?

-Primul foc de artificii l-am vazut la 4 ani. A fost si ultimul. Mama m-a adus aici, ca sa vad unul. Nu-mi amintesc foarte multe. Stiu doar ca m-a imbratisat si mi-a spus ca e mandra de mine. Nici macar fata nu mai mi-o amintesc. Apoi, mama a disparut din viata mea. Si, din acel moment, am urat focul de artificii. Nu am mai vrut sa vin aici.

TaeHyun privea pierdut în zare, iar YoungSoon il privea inmarmurita, nestiind cum sa reactioneze la aceasta destainuire. Intelese pentru prima data, cat de mult se asemana cu TaeHyun. Se apropie de el, si il prinse de mana.

-Pana azi. Cand m-am gândit la tine. Si am vrut sa retraiesc acea seara.

TaeHyun se intoarse catre YoungSoon.

- YoungSoon, datorita tie, pot privi din nou artificiile, deoarece atunci cand le voi vedea imi voi aduce aminte de seara asta. Azi am invatat un sfat pentru fericire: Du-te în locurile în care ai amintiri dureroase si fa-ti altele. Alaturi de cineva special.

Fata zambi.

-Atunci, nu crezi ca ar trebui sa continuam sa facem amintiri "speciale" pentru seara asta?

Baiatul rase.

-Nu te mai recunosc. Esti tu, YoungSoon?

-Chiar în fata ta. A venit si randul meu sa-ti arat lucrurile pe care trebuie sa le incerci macar o data în viata.

Zicand astea, se intoarse si fugi inspre masina. El se uita dupa ea.O privi cum fuge prin zapada. Era singurul lucru bun din viata lui. Ea se intoarse.

-Hei, nu vii? Ii zise, facandu-i cu mana.

-Chiar acum.