TaeHyun coborî din maşina, după ce îi spuse şoferului să aştepte. Toată arhitectura acestei inchisori îi producea nelinişte. Porni către poarta acesteia, unde doi gardieni, inarmaţi, verificau pe oricine intra.
-Bună ziua, cine sunteţi? Ce căutaţi aici? Îl interogă unul din cei doi, care părea a fi cel responsabil cu asemenea lucruri.
-Sunt aici pentru a vedea o persoană importantă.
-Ha, ai auzit Jae-Hyung? O persoană importantă, spuse acesta izbucnind în râs. Avem persoane importante aici?
TaeHyun se abţinu sa nu le intoarcă vreo doua replici. Pană la urma era profesionist la aşa ceva, doar ăsta era şi motivul pentru care avea atât de multe şcoli pe care le schimbase.
-Vreau să-l văd pe deţinutul care este inchis aici pentru accidentul din 20 aprilie 2000.
-20 aprilie 2000? Jae-Hyung, tu ştii cine e ăla?
Celălalt, se chinui sa-şi aminteasca ceva despre data aceea. Apoi, ca şi cum şi-ar fi adus aminte, spuse:
-Nu este bărbatul acela care a omorât-o pe trecerea de pietoni, pe soţia tipului care deţine reţeaua aia mare de hotele?
TaeHyun simţi că i se face rau. Nu se putea ca bănuielile lui să fie adeverite.
-Ce??? Ce-aţi spus?
-Ce tocmai ai auzit. Omul pe care îl cauţi e inchis pentru omor.
-N-nnuu m-ai ştiţi nimic aaltt-ceva? intrebă bâlbâindu-se, TaeHyun.
-Nu ştiu... să mă gândesc.
-Cine este tipul care deţine reţeaua? Cum se numeşte reţeaua? spuse TaeHyun, aproape turbând de furie.
-Fii rezonabil, copile. Nu ţin minte numele tuturor bogătanilor care stau la un birou. Şi reţeaua??? Cum se numea? Nu mai ţin minte bine, dar era ceva legat de flori.
-Fflo-wers?
-Exact. Asta e. Era soţia tipului ăsta. Cea care a murit.
TaeHyun văzu stele în faţa ochilor şi se sprijini de perete, incercand sa-şi menţină calmul echilbrul şi conştiinţa. Însă, se părea că starea lui se inrăutăţea. Cu o ultimă incercare de a-şi recăpăta calmul, corpul acestuia cedă, şi se prăbuşi în faţa celor doi care priveau ingroziţi scena. Se aruncară jos, inspre băiatul care zăcea inconştient pe asfaltul rece.
-Băiete, trezeşte-te! îi spuse unul dintre ei, în timp ce ii dădea cu palma peste faţa. Cheamă ambulanţa, repede, i se adresă celuilalt, care se grăbea să formeze numărul de urgenţă.
Nu după mult timp, sirenele se auziră în depărtare, iar dupa câteva minute o ambulantă îşi făcu apariţia.
CITEȘTI
Fata criminalului
Teen FictionCoreea de Sud. Seul. O scoala de prestigiu. Fiul unui chaebol, detinator al retelei de hoteluri " Flowers", se plictiseste de viata monotona pe care o duce si decide sa afle misterul din spatele mortii mamei lui, o faimoasa jurnalista. Pe drumul dez...
