Fata criminalului

Capitolul 3

Profesorul de matematica il intrerupse din reverie, cand intra in clasa cu catalogul in mana si cu o figura ce te facea sa iti dai seama ca a planuit ceva care o sa-l distreze. TH privi in jurul lui si isi dadu seama ca era singurul care ramasese in usa clasei. Se uita la profesorul care il privea cu interes din spatele catedrei. Era un om la vreo 40 de ani, cu o burta cam mare si de statura mijlocie. Era un om care parea ca venise din Coreea de Nord, avand un puternic stil comunist. Profesorul il privi la randul lui,masurandu-l din priviri.
-Sa inteleg ca tu esti noul elev, Shin Tae Hyun. Presupun ca nu este nevoie de prezentari, pentru ca deja stie de venirea ta toata scoala. Domnule TH, ce este cu postura asta? Sacoul este facut sa-l porti pe tine, nu pe umar. Si camasa aia , ce atarna in halul ala pe tine? Imi plac pantalonii dvs. de stofa.... Se pare ca ati venit cu figuri, dar aici suntem la o scoala cu prestigiu in intreaga lume, nu pe strada.Ce va face sa credeti ca daca sunteti nepotul presedintelui veti avea un tratament special???
Sictirit de atitudinea profesorului si de atatea observatii facute inca din prima zi de scoala, TH il ignora si merse spre singura banca goala din clasa. Isi tranti zgomotos ghiozdanul si isi lua sacoul pe el, apoi se aseza pe scaun,asezandu-si camasa si scotandu-si unicul caiet pe care il avea, il deschise si ii ceru un creion colegei din spate, facand-o pe fata sa roseasca pana la urechi. In tot acest timp, profesorul il privea si cand TH se intoarse cu fata inspre el, ii spuse:
- Sa nu se mai repete, domnule TH! Bun, sa vedem pe cine ascultam azi! Pe cine mai prindem cu tema nefacuta?!?! spuse el, deschizand catalogul si razand diabolic.
YS isi nota data pe caiet si ridica privirea pentru a vedea ce face profesorul. Era pregatita sa fie ascultata. Nu voia sa se mai repete situatia din clasa a 10 a, cand a reusit sa incaseze un 2, pentru ca nu invatase tabelul trigonometric. Zilele urmatoare il urase pe profesor din toata inima, dar supararea ii trecu dupa vreo saptamana. Abia acum observa ca aveau un coleg de clasa nou. Nici nu-l vazuse cand intrase. Era prea pierduta in gandurile ei. Il privi din nou...un alt tip infumurat si mandru care avea sa se alieze cu ceilalti. Era obisnuita. Ii observa ochii negrii si parul asezat dezordonat, aratand ca Aaron Yan din trupa taiwaneza "Fahrenheit". Isi tinea mainile in buzunare si era tolanit pe scaun. YS isi zise in sinea ei: " Ii mai trebuia un pahar cu soju in fata si ar fi aratat ca liderul unei bande de liceeni violenti, care se cred centrul pamantului." Zambi, imaginandu-si ceea ce gandise.
Ora de matematica trecu prea repede ca de obicei. YS isi inchise caietul si parasi banca pentru a merge sa ia putin aer proaspat de afara. Urca scarile pana ajunse la ultimul etaj. In capatul holului, se afla o usa pe care scria " INTERZIS". YS se uita in jos, pe scari sa vada daca nu a urmarit-o cineva. Apoi, apasa pe clanta usii si trecu intr-o incapere intunecoasa. Ii placeau lucrurile aventuroase. Inchise usa in urma ei. Stia deja foarte bine locul asta. Printr-o mica fereastra strabatea inauntru putina lumina. Urca treptele care duceau spre usa ce dadea in acoperis. O deschise si o rafala de vant ii ravasi parul, facandu-i ochii sa lacrimeze. Iesi afara si se duse pana la marginea acoperisului. Se sprijini de bordura de beton si privi in departare. Soarele puternic de dimineata, ce se reflecta in suprafata de sticla a celor mai inalte cladiri din oras o facu sa-si mute privirea la cerul albastru de deasupra ei. Privi norii pufosi care aratau ca niste perne moi din fulgi de pinguin, pe care ai fi vrut sa dormi, intocmai ca in visele unor personaje din manga japoneza. Mai statu cateva clipe cu fata scaldata in razele soarelui, apoi se intoarse si cobori scarile, ajungand in holul scolii.
Celelalte ore au trecut la fel de repede ca in fiecare zi. Se pare ca azi scapase de tachinarile colegilor,afara de incidentul cu Yun Sun. Se pare ca era din cauza noului venit. Ar fi trebuit oare sa-i multumeasca pentru asta??? Clopotelul care anunta sfarsitul orelor se auzi si intreaga clasa incepu sa se pregateasca de plecare. YS isi puse ghiozdanul pe umar si iesi pe usa clasei. Cand ajunse in curtea scolii, isi permise sa rasufle usurata. Astazi fusese o zi ok. Isi duse mana la gat sa- si puna mai bine esarfa, dar isi aduse aminte ca o lasase acasa. Baga mainile in buzunare si porni catre statia de autobuz. In timp ce astepta, vazu masina presedintelui care parasea incinta scolii. In ea era tipul cel nou. Se gandi cat de norocosi erau unii.
Mergand spre casa, se intalni cu mama ei.
- Omma, de ce ai venit acasa?
- Mi s-au terminat morcovii. Asta e ultima ladita. Nu stiu ce o sa facem. Dar...lasa asta. De ce nu ai mancat de dimineata??? Iarasi pleci la scoala fara sa mananci? Omo, ce fata rea!!! spuse mama ei in timp ce o lovea cu degetul in cap.
- Mama, de ce ma lovesti din nou peste cap??? Ma doare. Daca ma lovesti mereu in cap, cum crezi ca o sa mai poata sa invete ca sa ajunga sa faca multi bani? spuse YS smiorcaindu-se.
-Aigoo, ce fata slaba am!!!! Hai, du-te si mananca . Vezi ca ti-am lasat o lista cu lucrurile pe care trebuie sa le iei de la supermarket, ii striga femeia in timp ce se indeparta.
- Ok! Ai grija de tine,mama!
Fata rezolva toate lucrurile pe care le-a avut de facut, reusind sa faca si mancare pentru ea si mama ei. In timp ce supraveghea mancarea de pe aragaz, auzi telefonul vibrand.
- Da, So Ra! Spune.
- Hey, ce faci? Cum a fost ziua de azi? A fost ok?
- A fost normala. Dar de ce ma intrebi asa dintr-o data?
- Eeee...dar de ce nu deschizi usa asta odata?
- Ceeee? Esti la mine?
YS alerga catre usa de la intrare si o deschise.
-Ta-dam! Am adus niste kimchi facut de mama. M-am gandit ca mama ta are chef de asa ceva dupa o zi de munca grea.
- Omo, esti atat de draguta!!!!!!!
Intrara in casa. Nu dupa mult timp, a venit si mama lui YS de la piata. So Ra ramase peste noapte la YS, deoarece fiind mai mare decat ea si fiind la facultate, isi permitea sa mai lipseasca uneori. Ii placea sa stea la YS acasa....puteau vorbi ore intregi despre multe lucruri. Stia ca YS are probleme la scoala...si ii parea rau ca prietena ei trebuie sa indure asemenea lucruri in fiecare zi. So Ra se tranti in pat, si isi stranse picioarele la barbie. Se gandea la familia lui YS. Tatal ei era in inchisoare, pentru ca ucisese o femeie. Era ciudat totul. SR si-l amintea pe tatal lui YS. Iubea foarte mult oamenii si nu ar fi putut omori nici o musca. Stia familia lui YS, de la 7 ani...cand venisera in cartierul lor. Parintii lor se imprietenisera si asa au devenit si ele cele mai bune prietene. YS avea atunci 5 ani. In acel an s-a intamplat si aceasta crima. O femeie fusese gasita ucisa pe trecerea de pietoni, iar camerele surprinsesera pe tatal lui YS iesind din masina si fugind de la locul accidentului. Tribunalul i-a dat inchisoare pe viata pentru ca ucisese voit si a fugit si de la locul accidentului, stergand orice dovada,insa ramasese una foarte importanta: camerele de supraveghere amplasat pe stalpul de la trecerea de pietoni. Ceva era ciudat in toata afacerea asta...
-La ce te gandesti asa profund? spuse YS stergandu-si parul ud cu prosopul.
- Eee, doar asa. SR evita sa vorbeasca cu YS despre tatal ei...stia ca asta e o rana adanca in sufletul ei.
-Si cum e la Drept? spuse YS.
- Greu, dar imi place...cand o sa devin avocat o sa vreau sa redeschid un caz pe care tribunalul l-a rezolvat prea usor...si asta e ciudat.
-Serios ???? Care???
- Eee, nu e important sa stii. Hai sa dormim. Maine ai scoala.

......................................
TH isi sterse parul cu prosopul si se duse la fereastra apartmentului sau mare si luxos. De aici vedea tot orasul. Tatal lui ii crease toate conditile pentru a invata si ii facuse toate poftele...insa, nu reusise sa-i indeplineasca cea mai mare dorinta: mama lui. Isi amintea de ea foarte vag. Tatal lui distrusese toate fotografiile. Una singura reusise TH sa o ascunda. Oare unde era mama lui acum? Vazuse odata intr-un ziar, pe biroul tatalui sau, o poza cu mama lui. Mai jos...o masina accidentata... Cand l-a intrebat pe tatal lui ce este...a spus ca mama lui scrisese articolul...de asta era poza ei acolo. Insa, de ce i se parea ca totul era o minciuna? Isi amintea foarte bine faptul ca reusise sa citasca numele mamei lui in titlu. Un jurnalist nu-si trece numele in TITLU.

* stiu ca este prea devreme, dar as fi curioasa sa stiu ce pareri aveti, pana acum. Va multumesc! ^_^