Societatea Secretă

Capitolul IV

Intalniri (ne)placute...
Partea I

M-am trezit cu greu, fiind inca bantuita de visele care m-au alergat toata noaptea si care nu m-au lasat odihnesc cum trebuie, ramanand cu un gust amar in gura, de indata ce m-am uitat cu ciuda la perna, amintindu-mi de ceea ce facuse lupul.

Ma uit pe geam si vad ca nu mai era nici o urma de lup, dar nici de pernuta.

Decid sa ma ridic din pat si ma imbrac, observand cu coada ochiului cum Bethany, de pe marginea patului ei, statea de paza, gata sa nimiceasca pe oricine intra in camera noastra.

Poate ca, varcolacii nu aveau sa imi aduca sfarsitul..

Pana la urma, Bethany parea mult prea dedicata sarcinii de a ma proteja, pentru a ma trada Societatii Secrete.

Iar, daca varcolacii aveau sa ma ajute, eu de ce ma panicam degeaba, crezand niste vise care poate ca erau rezultatul fricii mele de a fi descoperita?

Pierduta in lumea gandurilor, aud, in reluare, cum suna un telefon.

Ma uit spre Bethany, si, vazand ca nu are nici o reactie, realizez ca zgomotul venea de la telefonul meu, deoarece recunoscusem, prea tarziu, tonul de apel pe care il pusesem mamei.

Valerie nu era in dormitor, iar asta insemna ca trebuia oricum sa pun o vraja de confidentialitate, pentru ca stiam ca Bethany nu ma lasa singura nici daca o rugam acest lucru, asa ca, daca tot avea sa imi asculte conversatia, vraja era necesara.

- Abscondam! rostesc, gandindu-ma la vraja pe care mama m-a pus sa o invat pentru a putea vorbi cu ea la telefon si de a ascunde orice conversatie de-a noastra de urechile curioase.

- De ce ai pus o vraja de confidentialitate? intreaba mama, incepand deja sa isi faca griji. Nu esti singura in camera?

- Nu sunt singura! ii raspund pe jumatate de gura, gandindu-ma cum sa ii spun de cele intamplate si anume, de faptul ca descoperisem ca eram perechea unui varcolac.

Nu stiam cum avea sa reactioneze mama.

Privirea lui Bethany a devenit confuza pentru cateva secunde, insa, mai apoi, fruntea i s-a descretit realizand ca ceea ce ristisem, la inceputul conversatiei la telefon, era un fel de vraja care nu ii permitea sa auda ceea ce vorbeam si chiar daca a deranjat-o sau nu acest lucru, nu a parasit dormitorul, pastrandu-si pozitia pe marginea patului, cu ochii fixati pe mine.

- De ce am senzatia ca imi ascunzi ceva. Te cunosc prea bine. Faci prea multe pauze. Si nu le faci sa nu te auda cineva, pentru ca stiu cum functioneaza vraja de confidentialitate. Doar eu te-am invatat cum sa o folosesti. Asa ca presimt ca este altceva la mijloc. Ori imi spui tu singura, ori te fac sa imi spui, imi spune mama pe un ton final, facandu-ma sa oftez.

- Tine minte, tu ai vrut acest lucru. Eu ma gandeam sa nu iti dau inca vestea, dar tu m-ai fortat!

- Nu o mai lungi atat. Spune-mi odata! ordona mama, plina de griji.

- Sa incepem prin ati spune ca am o veste buna si una rea. Faza este ca nici eu nu sunt sigura care este aia buna si aia rea, dar, poate ca ne dam seama impreuna.

- Poftim? intreaba mama, auzindu-se apoi un vuiet, de parca isi facea vant cu o hartie. Mi-a crescut tensiunea. Si inca nu am ajuns la varsta la care sa imi fac griji de acest lucru. Scumpo, este ceva grav?

- Nu stiu sigur. Nu stiu unde sa cataloghez faptul ca un Alfa m-a recunoscut drept perechea lui. La vestea buna sau cea rea? o intreb pe mama, insa care ramane in tacere pentru cateva minute bune.

- Doll? se aude vocea tatalui meu, facandu-ma sa oftez profund. Ce i-ai spus mamei tale de a ramas blocata? Avea telefonul la ureche, nu clipea, nu respira si nici nu vorbea. Ce s-a intamplat?