Societatea Secretă

Capitolul XVII

In urma ta...

Afara tuna si fulgera de parca venise sfarsitul lumii.

Sau poate ca asa si era...

Cerul era acoperit de nori negri, tumultosi, care isi revarsau furia peste campus, dar si peste orasul Hasbro si teritoriile lui Alexei si Damon.

Vremea era asa de ceva timp, insa nimeni nu indraznea sa vina sa imi ceara sa o opresc.

Totusi, oricat de teribila ar fi fost furtuna de afara, supararea mea parea ca se adanceste si mai mult, rostogolindu-se si sucindu-se in sufletul meu, facandu-ma sa ma incolacesc si sa incep sa suspin precum un bebelus.

Nu am simtit cand mama a intrat in camera, insa cu siguranta am auzit-o, pentru ca ceea ce mi-a spus m-a facut sa ma ridic din pozitia in care ma aflam si sa sar din pat.

- Si daca ti-as spune ca, o anume vampiroaica pe numele ei, Rebeca, zace plina de sange in mijlocul camerei de zi, sustinand ca Volkov il are pe Damon captiv, ai putea sa te misti si sa opresti vremea de afara sa putem sa incepem sa il cautam?

Ma uit la ea cu teama, intelegand, cu oroare ca, in tot acest timp Damon nu era cu Rebeca, ci il capturase Volkov.

Ies imediat din dormitor si cobor scarile in cea mai mare viteza, ajungand in camera de zi, unde mai multi vampiri roaiau panicati in jurul Rebecai, care parea ca fusese trecuta printr-o masina de tocat, si care incerca sa raspunda intrebarilor tatalui meu dar si ale catorva razboinici din partea haitei lui Damon.

Incerc sa ajung la ea, insa, chiar atunci o durere groaznica imi trece prin corp, facandu-ma sa tip si sa imi pierd echilibrul.

Diocesus ma prinde inainte sa cad pe podea.

- De cat timp ai aceste dureri? ma intreaba, vazandu-ma in acea stare.

- Nu stiu. Nu sunt sigura. Eram suparata rau. Si... si apoi depresia a inceput sa prinda radacini si sa imi stoarca viata din mine. Sa ma lase fara aer, de parca imi aspira aerul din plamani.

- Nu este depresie, ceea ce simti tu. Este spiritul lui Damon. Sufletul lui se agata de al tau pentru a continua sa supravietuiasca. Judecand dupa cum arata Rebeca, cred ca Damon e si mai rau.

- Poftim? ii spun pe nerasuflate. Ce spui acolo? Ce i se intampla lui Damon?

- Volkov il tortureaza pana aproape de moarte, iar pentru ca sufletul lui este legat de al tau si nu poate muri, Volkov nu face decat sa incerce la nesfarsit sa il omoare, doar pentru a-l vedea cum invie si apoi sa isi repete procesul. Cel putin, asta ne-a spus Rebeca.

Inspir profund si simt cum lacrimi incep sa imi curga.

Ma simteam atat de vinovata pentru acuzele pe care i le-am pus in brate.

Imi venea sa intru in pamant...

Tata se apropie de mine, si ma ia in brate, mangaindu-mi parul pentru a ma calma.

- Scumpo, acum daca ai putea opri tornada de afara, sa putem pleca in cautarea lui Damon, ar fi un lucru nemaipomenit.

- Tornada? il intreb confuza. Care tornada? Aici?