Societatea Secretă

Capitolul II

Resturi din mine...

- Ce zici sa incercam si cu fluturi? ma intreaba mama, uitandu-se la insectarul de fluturi al tatalui meu. Poate ca, de data asta nu ii vei mai omori, cum ai facut cu bietii acei gandaci. Plus ca, in copilarie iti placea la nebunie sa ii readuci la viata.

Mama a decis sa inceapa instruirea mea, urcandu-ne in podul casei pentru a avea cat mai putini martori, punandu-ma, pentru inceput, sa readuc la viata cativa gandaci pe care ii omorase, cu putin timp in urma, cu insecticid.

Toata chestia mi s-a parut atat de ingrozitoare incat, dupa ce i-am inviat, folosind o vraja pe care am invatat-o de la mama "Ad vitam vos", i-am calcat in picioare, strivindu-i pana cand nu ramasese din ei decat o mazga verde.

Fapt, pentru care mama m-a certat. Asadar, a trebuit sa gaseasca alta specie de insecte pe care sa fac practica.

Se pare ca aceasta activitate era preferata mea in copilarie, asa ca mama s-a gandit ca, prin folosirea aceastei vraji, voi putea debloca si celelalte puteri.

- Scumpo, nu crezi ca ar trebui sa o inveti si altceva? Adica, ai vazut ca se descurca cu aceasta vraja cu care ahhh... inviat gandaci. Poate ca ar fi bine sa treceti la ceva mai uhm... dragut! Cum ar fi sa creasca plante sau ceva de genul! Da! Asta. Poate ca acum poate sa faca si altceva! Deci, o idee foarte buna! o roaga tata, verde la fata, fiind martor la atrocitatile pe care le faceam eu si mama, si, anume, sa inviem gandaci. Te rog, stomacul meu nu mai poate sa vada inca o mortaciune inviata, imi sopteste tata, implorandu-ma. Si oricat de tare as vrea sa imi vad fluturii inviati, nu o sa mai pot dormi in noaptea asta amintindu-mi de ceea ce le-ai facut gandacilor. Convinge-o pe mama ta sa faceti altceva. Te rog! imi spune in continuare, tremurand putin si, apoi coborand din pod, probabil sa se revigoreze si sa uite atrocitatile la care fusese martor, lasandu-ma cu mama.

- Mi s-a parut mie sau tatalui tau ii era rau? intreaba mama confuza, vazandu-l ca a coborat din pod, cu mana la gura.

Ii fac semn ca nu stiu nimic, ridicand din umeri, uitandu-ma peste o carte de vraji pe care mi-o pusese in fata.

- Mama, crezi ca voi fi in stare sa pot invata toate vrajile aceastea pana la sfarsitul verii, dar si sa ma initiez pana la Luna Sacra?

- Nu iti face griji scumpo. Nu trebuie sa le stii chiar pe toate. Nici macar eu nu le stiu. Asa ca nu am de ce sa ma astept sa le inveti pe toate. Insa, va trebui sa le inveti pe cele care te ajuta sa supravietuiesti in lumea lor si sa iti ascunzi, in acelasi timp, adevarata identitate. Dar, pentru a face o astfel de vraja este nevoie ca puterile tale sa fie bine dezvoltate. Iar acest lucru il vom putea face, numai dupa ce vei reusi, sa faci macar jumatate din vrajile din aceasta carte.

Ma uit, inca o data, la cartea groasa pe care o aveam in fata mea si simt cum mi se incalceste privirea, gandindu-ma cat timp aveam sa pierd, invatand toate vrajile astea.

Adio plaja, soare sau petreceri la piscina...

Asadar, toata vara mi-am petrecut-o in pod, cu mama si, ocazional cu tata, asta daca ceea ce faceam nu era pe placul lui.

Partea cea mai tare?

La sfarsitul verii, eram mai alba decat Alba ca Zapada, din pricina lipsei de soare, dar mai puternica decat voiam eu sa realizez.

Intr-un final, mama reusise sa ma pregateasca pentru confruntarea cu lumea supranaturala si sa ma initieze, la timp, in timpul Lunii Sacra.

Acum, eram o vrajitoare in adevaratul sens al cuvantului...

***☆***

Cum vara se terminase, iar initierea mea ca vrajitoare luase sfarsit, mai aveam un singur lucru de facut.