Societatea Secretă

Capitolul XV

Atat de previzibil...
Partea III

Cum Damon a trebuit sa se ocupe mai intai de studentii sai, nu a putut sa vina la mine, aruncandu-si, totusi, de mai multe ori, decat era nevoie, privirea spre mine, facand tot felul de gesturi subtile, in timp ce se ocupa sa il lucreze cat mai mult pe Butoias.

Probabil ca Bethany sau Alexei il informase cu privire la ceea ce imi facuse vrajitorul grasunel, de il punea pe bietul Butoias sa faca tot felul de exercitii dificile si sa alerge pana la epuizare prin sala, iar apoi sa reia totul, neputand sa ii faca altceva si sa se razbune pe el, asa cum isi dorea, pentru ca ar fi incalcat regulamentul universitatii, dar si juramantul depus in fata conducerii universitatii Hasbro.

Pe la mijlocul seminarului, simt cum se apropie de mine, deoarece aveam inca ochii in telefon, pentru ca incercam sa ii evit privirea.

Ma tot gandeam la ceea ce aveam sa fac mai tarziu si anume ca o sa o readuc in viata pe Rebeca, dar si la felul cum va reactiona Damon.

Daca Rebeca avea sa strice cumva legatura dintre noi doi?

Daca eu si Damon ne separam?

Incepusem sa ma indragostesc de el si  chiar daca nu ii spusesem pana acum, ca il iubesc, asta nu insemna ca avea sa imi fie usor sa il pierd.

Dar, oricum, nu l-as putea forta sa ramana langa mine, daca ar realiza ca Rebeca este cea pe care o iubeste.

Ar trece asa de usor peste faptul ca suntem suflete pereche?

Atat de importanta ar fi ea?

Bineinteles...

Pana la urma, cu ea a vrut sa isi intemeieze o familie.

Nu cu mine...

- As putea sa te intreb, de ce in ultimele 20 de minute te-ai holbat la telefonul ala, evitandu-mi privirea si ignorandu-mi prezenta? S-a intamplat ceva? imi spune ingrijorat, incruntandu-se cand a vazut glezna umflata.

- Uhm? raspund, amintindu-mi ca statea langa mine de ceva timp. Nu neaparat. Dar a devenit plictisitor sa ma tot uit cum il chinui pe Butoias, asa ca m-am apucat sa ma joc! ii explic, mintindu-l bineinteles, pentru ca nu puteam sa ii spun la ce ma gandeam cu adevarat.

- Esti sigura nu este altceva? ma intreaba, simtind ca era altceva care ma deranja, aplecandu-se pentru a se uita mai bine in ochii mei, sarutandu-ma, apoi, pasional pe buze.

- Ce faci? Esti nebun? Sunt de fata colegii mei! ii spun, impingandu-l usor, insa nu foarte departe de fata mea, in timp ce imi sterg buzele cu dosul mainii.

- Si care ar fi problema? Oricum stiu toti ca esti Luna mea, de ce sa ma ascund? Nici unul dintre ceilalti profesori nu este deranjat de acest lucru, asa ca nici eu nu am de ce sa ma feresc. Plus ca, nu de aceea ai tipat cand m-ai vazut? Aveai un zambet asa de larg pe fata, incat am crezut ca o sa-ti crape fata, iar ochii iti straluceau precum unui om nebun. Asa ca, stiu ca adori faptul ca sunt si mai aproape de tine, deci nu ai nici un motiv sa ma eviti sau sa nu ma saruti cand simti nevoia.

- Off! Fie! Cum spui tu! ii raspund, evitandu-i apoi privirea. Damon, legatura asta dintre noi, poate fi rupta cumva? il intreb, cu o voce trista si ingandurata, dupa cateva secunde de liniste.