Societatea Secretă

Capitolul XVI

Atat de previzibil
Partea IV

Alexei era singurul care se afla in camera; constat acest lucru de indata ce deschid ochii.

Nici o urma de Damon...

- Frumoasa Adormita, bine ai revenit printre noi! imi spune Alexei, ridicandu-se de pe scaun si indreptandu-se de parca statuse ceva timp in aceeasi pozitie. Si cand spun Frumoasa Adormita ma refer la faptul ca ai dormit timp de aproape trei zile!

- Damon, unde este? Ma asteptam sa il vad pe el! ii spun, incruntandu-ma de faptul ca mentionase ca am dormit trei zile. Scuze! Adica stii ca nu am nimic cu tine, dar ma asteptam sa il vad pe el. Dupa toate cele intamplate si faza cu Rebeca care acum umbla acum printre cei vii...

Alexei imi evita privirea, dandu-mi de inteles ca banuiala mea se adeverise.

- Alexei, unde este Damon? Sau, mai bine zis, sora ta este cumva cu Damon al meu? Si sper ca de data asta folosesti cuvinte sau tot ce imi cade in mana iti va ajunge pe gat! il amenint, punand mana pe lampa de pe noptiera.

- Oricare ar fi raspunsul, stiu ca lampa aia tot va ajunge cumva in capul meu, imi spune Alexei inghitand in sec, asa ca te-as ruga sa o pui jos, pentru ca este vintage si m-a costat o gramada de bani!

- Vorbeste! ii ordon, extrem de enervata. Putin imi pasa ca e vintage. Si nu o sparg, doar ti-o indes pe gat! Unde sunt Rebeca si Damon?

- Nu stiu... Nu... nu stiu unde sunt..., raspunde Alexei, dandu-se inapoi si indreptandu-se spre usa cu mainile ridicate.

- Adica, vrei sa spui ca... au disparut amandoi? Impreuna? Impreuna? LA NAIBA! tip suparata, aruncand lampa catre Alexei, care s-a ferit la timp, inainte ca lampa sa il loveasca in cap, spargandu-se, in schimb, in usa.

Aceeasi usa s-a deschis, mai apoi, permitandu-mi sa il vad pe Diocesus si pe ceilalti vampiri care stateau de paza, formand un zid impenetrabil.

- Regina mea! imi spune Diocesus plecandu-si capul si ducandu-si mana dreapta la inima. Pe cine trebuie sa elimin pentru starea in care se afla Inaltimea Voastra?

Ma uit la Alexei confuza, asteptand o explicatie, care speram sa nu imi creeze o alta migrena.

- Mda, asta ar fi cam o alta problema! imi spune Alexei, luand cealalta lampa de pe noptiera din stanga mea, cu o privire ingrijorata. Dar, cel mai bine il las pe Diocesus sa iti explice.

- Doar nu ma lasi singura cu el! ii spun incet, panicata, amintindu-mi de ceea ce citisem in cartea aceea de istorie, despre Diocesus si brutalitatea lui.

- Daca te face sa te simti in siguranta, voi ramane! imi spune Alexei, venind langa pat, dupa ce a vazut ca am atins, de cateva ori, patul cu mana, sa vina mai aproape de mine, refuzand, insa, sa se aseze.

Diocesus ramane in picioare, langa usa deschisa, cu o privire putin suspecta.

- Primesti in patul tau pe alt barbat? ma intreaba acesta, uitandu-se cu furie spre Alexei.

- Nu in felul in care insinuezi! Doar l-am rugat sa stea mai aproape de mine. Pentru protectie. Si oricum, cred ca Damon se reconecteaza cu fosta lui logodnica, asa ca nu se poate considera ca il insel. Practic... nu mai suntem... impreuna. Teoretic, il omor cu mana mea.

- Diocesus e mai de moda veche. Foarte veche. Nu intelege ca timpurile s-au schimbat si ca suntem in secolul XXI. Inainte, pe vremea lui, un barbat nu intra in camera unei femei necasatorite fara permisiunea acesteia, iar daca intra, era numai pentru ca aceasta avea nevoie de ajutor. De asemenea, mai erau si situatii, in care femeile ii invitau pe barbati in camerele lor pentru altceva! imi explica Alexei, amuzat de privirea exasperata de pe fata mea.