Shelter // completa

i.

Vorbeam cu singura mea prietena despre tine. M-a intrebat cum ne-am cunoscut, si de ce nu am fost niciodata impreuna. Atunci mi-am dat seama de ce nu am nici o sansa cu tine. In afara de faptul ca sunt complet neatractiva, tine de ziua aia.

Stii, ziua aia de iarna? Da, exact despre aia vorbesc.

Dupa ce m-am holbat la tine ca la o pereche de pantofi Louis Vuitton originali, m-am trezit si am inceput sa te lovesc cu primul lucru care mi-a iesit in cale. O matura. Am inceput sa dau in tine ca o apucata, doar pentru ca ma speriasem de fluturasii care imi intorceau stomacul pe dos. Normal ca ai plecat si nu ai mai trecut pe la noi ceva vreme. 

Dar nu mi-a parut rau, credeam ca nu te plac atunci. Am facut pe proasta timp de jumatate de an. M-am trezit in vacanta, desi mi se parea ceva complet imposibil. Dar am recunoscut, pentru o vreme. 

Am inceput sa mint iar dupa cateva luni, cand deja nu mai era "la moda" sa te plac. Ma minteam singura, uneori chiar imi credeam balivernele.

Si nu m-am mai razgandit. 

Inca spun ca nu-mi mai place de tine, ba chiar ca nu mi-a placut niciodata. Mai nimeni nu ma crede.

Nici macar eu.

_____________________________________________________________________

Ahm, chestia asta n-are nici un sens. Stiu asta. Dar am simtit nevoia sa o scriu. Oricum, sper sa va placa.
Daca cineva vrea un capitol (n-o sa se intample), spuneti-mi.