Shelter // completa

xix.

asta e penultimul capitol. e atat de ciudat. 

nu, nu voi face o a doua carte. deja m-am lungit cu asta, isi pierde din farmec.

sau poate fac. totul depinde de capitolul asta. daca primesc multe pareri, pareri adevarate, nu "super, next", ma mai gandesc. 

vreau sa stiu parerea voastra. ar merita sa continui? si daca da, as vrea niste motive. 

nu cred ca cer prea mult. nu?

deja cred ca povestea a ajuns trasa de par. adica, in viata reala nu s-ar putea intampla asa ceva. 

scuzati greselile.

__________________________________________________________________

Nu pot sa cred ca noi doi putem fi prieteni.

Daca cineva mi-ar fi spus asta acum cateva luni, i-as fi ras in fata si l-as fi facut nebun. 

Nici acum nu inteleg. Dar imi place. Mult.

Imi place sa ma suni, sa imi trimiti mesaje, sa ne certam, sa ne impacam, sa radem, sa facem chestii normale.

Dar inca am emotii in jurul tau.

Inca vreau sa mananc tot ce prind cand te vad. 

Inca tremur cand iti aud vocea.

Inca mi se inmoaie genunchii cand ma privesti in ochi.

Si rosesc cand iti aud numele. Simt intreaga jungla africana in stomac cand primesc un mesaj de la tine. 

Si vreau ca asta sa se schimbe. Nu mai vreau sa te plac. Nu mai vreau sa ma gandesc la tine fara incetare, nu mai vreau sa fii motivul lacrimilor si zambetelor mele. 

Vreau sa fii doar un baiat, ca oricare altul.

Vreau. Dar nu pot.

Nu pot sa schimb ceea ce simt. Vreau sa fim intr-un film cu vampiri, vreau sa apas pe butonasul ala si sa nu mai simt nimic. 

Dar nu suntem. 

Vreau sa trec pe langa tine pe strada fara sa te observ.  Dar imi e imposibil.

Vreau sa imi fii indiferent. 

Vreau. Dar nu esti.

Vreau totul si nimic. 

Te vreau pentru mine, dar nu vreau sa te mai vad vreodata. 

Vreau sa ma iubesti.

Vreau.

Te vreau.