Shelter // completa

vii.

In ultimele zile, am incetat sa ma mai gandesc la tine. 

Ma simteam ca un om normal, nu ca o fraiera obsedata de un tip cu care nu are nici o sansa. 

Si era bine. Chiar am iesit in oras cu niste colege. 

Si ne-am hotarat sa mergem in parc. 

Proasta idee. 

Pe banca aia nenorocita de langa noi, stateai tu, cu una care semana cu o papusa gonflabila.

Si te distrai atat de tare.

Iar eu simteam ca mor. 

Si m-am abtinut cu greu sa nu izbucnesc in lacrimi. 

Asa ca mi-am bagat chips-uri pe gat si am dat din cap ca o idioata pana am plecat de acolo. 

Desi nu-mi venea sa te las cu aia. 

La ce fata avea, e posibil sa-ti fi dat ciuma. 

Ar trebui sa mergi la analize.

Iar eu ar trebui sa merg la un psihiatru.

Poate cand ne mai intalnim, n-o sa mai vreau sa o strang pe aia de gat.

Poate. 

Sau poate o sa-mi treaca. 

Poate o sa te uit.

Poate n-o sa te mai urasc si venerez in acelasi timp.

Poate o sa ma trezesc din visele mele de adolescenta naiva.

___________________________________________________________________

Si uite ca iar am pierdut logica. Am mari probleme cu asta. 

Oricum, sper ca ati inteles ceva din chestia asta. 

Si da, stiu ca ciuma nu mai exista si nu se ia asa, dar mi se parea mie ca suna bine.