xvii.

891 121 7
                                    

Mda, vreau sa fac douazeci de capitole. Sa se inteleaga ceva. Adica, mai sunt doar 4 capitole. Cu tot cu asta. Cred.

Si oh Doamne, capitolul asta e deplorabil.

________________________________________________________________

Uneori imi iubesc prietenii idioti atat de mult.

Datorita lor am iesit noi doi impreuna. 

Adica, doar ca prieteni.

Ca sa ne cunoastem.

Te-ai purtat ca un tampit. 

Te-ai uitat dupa toate care treceau pe langa noi.

M-ai tarat pana in cea mai ascunsa parte a parcului.

Te-am intrebat daca vrei sa ma omori. Tu mi-ai zis ca da. Ai mai spus ca daca nu vreau sa stric surpriza, ar trebui sa tac.

M-ai fortat sa ma asez pe banca aia putrezita, care cu greu a tinut cele 50 de kilograme ale mele. 

Ai inceput sa dansezi, desi tu si dansul sunteti ca mama si tehnologia.

Si ai fost ciudat, dar amuzant. Mereu te porti stupid, dar acum ai fost diferit.

Esti atat de schimbator. Ma derutezi. 

De ce te porti asa? N-o sa-mi spui niciodata. Singura, slabe sanse sa-mi dau seama.

Ma simt atat de ciudat sa stiu ca am parte de atentia ta. Si nu ca atunci cand radeai de mine.

E ciudat sa imi trimiti mesaje. 

E ciudat sa ma saluti. 

Nu inteleg.

De ce te-ai schimbat?

De ce nu imi spui ce vrei de fapt? 

De ce faci toate astea? 

Shelter // completaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum