iv.

1.3K 127 14
                                    

Mai stii ziua aia blestemata in care am dormit in aceeasi casa? Atunci cand am jucat  "7 minute in rai"?

Evident ca nu. Dar eu nu o sa uit niciodata.

Desi ti-ai batut joc de mine toata ziua.

Am fost fortati sa stam impreuna in aceeasi camera. Pe intuneric. Timp de sapte minute.

Si sa facem ce vrem.

Daca decideam eu, ai fi avut parte de cele mai tari sapte minute din viata ta. Dar nu tinea de mine.

Asa ca am stat si ne-am holbat unul la altul. Pe intuneric. Fara sa spunem nimic.

Pana ai rupt tacerea. "Ai gropite in obraji.", mi-ai spus. Nu stiam daca e un compliment, dar am rosit.

Si nu stiu cum ai vazut asta.

Pentru ca era intuneric. Si eu nu zambeam. 

Te-ai uitat la mine vreodata? Pentru ca eu nu rad  in preajma ta. 

M-ai privit fara dispret vreodata? Stiu ca n-o sa aflu niciodata.

Tu nu mi-ai spus. Mie mi-a fost frica sa intreb. Poate e mai bine asa.

Dar m-am simtit speciala. Gandul ca tu ti-ai putea opri privirea de gheata asupra mea, chiar si pentru o secunda, ma face sa tremur.

_____________________________________________________________________

Capitolul asta e complet varza. Nu ma contraziceti. Asa e. Repetitiile sunt intentionate.

Shelter // completaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum