Shelter // completa

ii.

Ieri ai venit la scoala. Sa-i vezi pe profesori, ca ti-era atat de dor de ei. Si s-a intamplat sa vrei sa o vezi chiar pe profa de biologie. Care se intampla sa aiba ora cu noi. 

Coincidenta? Nu prea cred. Destinul ma uraste.

Desi stateam in ultima banca si nici nu am observat cand au intrat colegii tai, te-am vazut. Mi-am ridicat privirea pentru o secunda si ti-am zarit zambetul ala cuceritor. Si am simtit o intreaga gradina zoologica in stomac, palmele imi transpirau, desi palmele mele nu transpira niciodata, iar respiratia imi devenise sacadata. Am inceput sa ma indop cu popcorn, sperand sa-mi treaca. 

Dar soarta a facut ca tu sa-ti intorci privirea spre mine, exact atunci cand bagam floricele in gura ca o idioata. Ai zambit usor si te-ai intors.

Credeam ca o sa mor. Dar n-am murit. Desi am avut un atac de panica. Inima statea sa imi sara din piept, iar obrajii aveau culoarea manualului de mate. 

Mi-a fost atat de rusine.

Si totusi, m-am bucurat atat de mult ca te-am vazut, chiar si pentru cateva minute. Minute in care m-am facut de ras.

Dar nu prea mi-a pasat. 

Inainte sa pleci, ai zambit si ai mai privit o data clasa. Ochii tai m-au facut sa uit de tot. 

Chiar si de lectia pe care se presupunea sa o stiu.

_____________________________________________________________________

Okay, capitolul asta e penibil. Stiu. Iertati-ma.