Mai tii minte cand te-am vazut prima data? Nici eu.
Ai trecut pe langa mine pe holuri de atatea ori si nu te-am observat. Pana atunci. Era iarna. Profesoara de mate se intorcea la scoala, iar eu i-am organizat o petrecere de bun-venit. Si am avut confetti, si baloane si suc si niste prajituri. Si ne-am distrat.
In pauza ai venit la mine si m-ai rugat sa va dau baloane, dar n-am facut-o.
Si ne-am certat. Te-ai apropiat de mine, iar eu mi-am ridicat privirea si ti-am intalnit ochii de un albastru intens. Erai atat de dragut, cu fulgii de zapada in par si pe gene. Mi-ai luat mana in mana ta si ti-ai cerut scuze, si am simtit ca ma topesc.
Desi minteai.
Iar eu stiam asta.
Dar nu mi-a pasat.
Si nu-mi pasa nici acum.
________________________________________________________________________
Inca un jurnal pe site. Sunt deja prea multe, nu? Cred ca da, sunt. Dar inca unul nu omoara pe nimeni. Nu postez chestia asta pentru voturi sau follower-i. Nici pentru cititori. E doar povestea destul de jenanta ultimilor trei ani din viata mea fara sens. In general, capitolele sunt inspirate din viata mea mizerabila, insa sunt multe exagerari. Nu traiesc intr-un film, asa ca momentele siropoase sunt dovezi ca trebuie sa fiu internata intr-un spital de nebuni.
P.S. Nu stiu cum se scrie confetti.
CITEȘTI
Shelter // completa
Fiksi Remaja-completa- ❝mi-ai zambit si am stiut că te voi iubi mereu.❞
