Brothers

Secrets

În acea dimineaţă m-am trezit devreme şi eram înconjurată de braţele lui Alec. Îi simțeam parfumul și îmi plăcea. Căldura corpului care era lipit complet de spatele meu, mă facea să mă simt atât de vie.
Nu pot spune că nu era plăcut, dar mintea mea era complet goală şi într-un haos dezastruos. Nu mă gândeam decât la acele faze, care mi se repetau în minte din nou şi din nou.. Nu puteam rămâne în casa asta, cu ei doi care îmi fac inima terci.

Deşi îmi părea rău, îi îndepărtasem mâna care mă ţinea şi mă ridicasem încet. El tresărise dar nu deschise ochii. M-am ridicat de pe pat şi am luat-o la pas către ieșire. Am aruncat o ultimă privire către corpul ce mă protejase noaptea trecută şi pe nesimțite am ieşit, închizând încet ușa după mine. În minte auzeam melodia Lorei: "închide ușa după mine..". Nu-mi aminteam versul dinainte de acesta, dar știam că melodia se numea Singuri în doi.
Nu avusesem nici măcar radio, deci singurele melodii ce le ascultasem era la Cia acasă. De când mă mutasem cu băieții, aveam acces la televizor, îmi cumpăraseră un telefon de ziua mea, pe care-l uitasem în cameră (nefiind obișnuită să-l port după mine).

Trebuia să plec, asta era tot ce aveam în minte.

Intrasem în camera mea şi îmi făcusem un bagaj de mână uşor.
Restul hainelor aveam să-l reiau prin intermediul Ciei.
Mă privisem în oglindă. Mă simţeam atât de bine în cămaşa sa, dar o dădusem jos fără prea multă tragere de inimă. O lăsasem lângă pat.
Mă înțepa ușor umărul. Probabil trebuia să merg la un control.
Mă îmbrăcam în liniște și părea că mintea mi se limpezește ușor.
Îmi luasem haine şi plecasem. Prima destinaţie: cimitirul.

................

După ce îi făcusem o vizită mamei mele, am făcut o vizită bunicii. Ea din păcate m-a însoțit până acasă, unde tata ne aștepta după ce a primit telefon de la maicăsa.
........................

Se purta frumos. O vrăjise pe bunica, care încă își credea fiul o ființă minunată (la început mă gândeam să scriu doar o ființă, dar.. Nu m-a lăsat inima). Eu știam cine e, cum reacționează și ce va face după ce ea va pleca, dar de această dată, voi arăta că am crescut.

Iar când ea și-a luat tălpășița, dorea să mă lovească. Pentru prima dată am răbufnit şi m-am ferit de pumnul său.

-Eşti un ratat! I-am zis, întorcându-i o palmă peste față. Logic că a fugit de tine!
M-am întors şi am urcat la etaj. El, fiind mult prea beat, ceea ce bunica nu observase, s-a împiedicat şi a căzut pe scări.

Am urcat în pod, ştiind că este singurul loc în care, dacă puneam greutatea, nu putea intra. Ani la rând m-am ascuns în cameră, dar de puțin timp realizasem acest loc.

După ce am lăsat hainele, am coborât când l-am auzit la parter. Precaută am intrat rapid în camera mea, am luat pătura, perina şi am fugit auzindu-l cum urcă scările. Noroc că înjura, căci altfel m-ar fi prins.

M-am baricadat în pod şi mi-am făcut "patul". Am privit în jur. Ce noroc aveam că mama a pus parchet şi în pod.

Am rămas cu becul stins... tata l-a oprit şi mi-a urat să fiu moartă următoarea zi, "mâncată de şobolani"; oare a crezut că se răzbună așa?
Evident că, de la bun început am știut unde am să ajung și m-am pregătit. Mi-am scos din geantă apa la 2 l, toate ronțănelele (cum zice Clarice, o colegă de la facultate). Lanterna și bateriile de rezervă. De ce am uitat telefonul? Off...

Mă plictiseam, așa că am început să caut prin lucrurile ce erau prin sacii şi cutiile podului.
Am găsit lucruri de-ale mele, de când eram mică, dar ce era cel mai interesant, a fost cufărul mamei mele. Evident că era închis, dar plictisindu-mă şi jucându-mă cu pluşuri şi chestiile de acolo, am descoperit că, în rama cu poza de când eram eu o chestie micuţă în burtica ei, se afla cheia; lipită de spatele pozei.

Am deschis cufărul şi am găsit o grămadă de lucruri, precum: papucei pe care scria Hope, un jurnal, poze foarte multe cu ea în tinereţe, scrisori şi bijuterii drăguţe.

Pe rând, am încercat să aflu cine era mama mea şi după fiecare amintire, lucrurile le puneam în geanta mea.

Jurnalul era de când se căsătorise cu tata, aşa că îl lăsasem puţin deoparte, căci devenisem foarte curioasă de scrisorile intitulate: Draga mea iubită, semnate de: Johan.
Le-am urmărit firul şi am văzut că mama era fericită cu iubitul ei, până când părinţii ei i-au interzis să-l mai vadă. Tipul a negat acuzaţiile bunicilor mei şi i-a spus că nu are pe nimeni.

Mi-au dat lacrimile când, într-o alta scrisoare, idiotul de Johan i-a spus mamei mele că este logodit şi că îi parea rău. Scrisorile oprindu-se acolo, doar una singură era a ei.. pe care nu a trimis-o.

Pentru prima dată citeam vorbele ei, de regret, în care cerneala fusese scursă din cauza lacrimilor.
Nu doream să ajung să regret şi eu ca ea.

Am citit jurnalul mai apoi. Îmi plăcea cum scria, avea înclinație spre asta. Prezenta frumos toate întâlnirile cu el până când tata îi găsise scrisorile şi fiind însărcinată cu mine, a crezut că tatăl meu real era amantul. Aşa că, pentru prima dată ridicase mâna la ea. Mi-a dat atunci numele Hope ca la o speranță pentru ziua de mâine, o speranță pentru iubirea lor.

Până la urmă nu a mai suportat abuzurile: la un moment dat, el a lovit-o cu piciorul în stomac, iar mama lui nu o credea pe ea, zicând că se automutilează și că de fapt ea este cea care nu-și dorește copilul.
Şi-a plănuit detaliat ce avea să facă şi unde să meargă, pentru că nu voia ca şi copilul ei să aibă aceeaşi soartă..

-Dacă ai ştii mama...

Am luat jurnalul ei, geanta pe care am trântit-o în cameră, l-am căutat, iar când l-am gasit cu Mona lângă el, am aruncat cu jurnalul și l-am nimerit direct în cap. Nu era o lovitură mortală, dar suficient încât să îi lase cucui.

-Te-a iubit pentru omul gentil ce erai, bețivanule! Dar gelozia te-a făcut un animal! Citeşte şi plângi! "Tată!"

Am reuşit să fug şi am intrat în cameră, într-adevăr nu scăpasem de el, dar măcar am răbufnit pentru prima dată..