Hope este o studentă care-şi doreşte să fugă de tatăl său. Când prietena ei, Ciara îi propune să se mute împreună, acceptă fără prea multă tragere de inima.
În noua locuinţă, îi cunoaşte pe cei trei fraţi: Michell, Alec şi Carlos.
"-Dă-mi drumul! In...
Noaptea asta era un dezastru.. Până acum nici unul din ei nu avusese vreun interes vizibil pentru mine, iar acum brusc amân doi? Mă rog, Carlos putem spune că l-a avut, dar la un mod complet diferit de ceea ce făcuse în seara asta. Speram să fie un vis ciudat, unul din acelea care după ce te trezeşti să zici: Doamne, cum am putut visa aşa ceva? Ce amuzant. Ahhaha..
Şi totuşi, ori de câte ori mă ciupeam îmi dădeam seama de cruntul adevăr.. totul era real. Şi nu era deloc amuzant. Dar întrebările mă chinuiau continuu.. De ce să se despartă Ciara de Michell.. De ce brusc Carlos mă sărutase, să nu mai vorbim de Mi..
Nu mai suportam. Apa rece era ca un pansament. Îmbrăcată intrasem sub duş şi abea acolo începusem să dau jos din haine. Mai obişnuiam să fac asta câteodată când sufeream și stăteam foarte mult gândind: ce am făcut.. şi mai ales: ce e de făcut?
Speram ca următoarea zi să revină totul la normal. Să.. dar nu puteam.. nu doream. Când am să le văd fața celor doi, nu voi putea fi eu cea normală. CUM SĂ MĂ SĂRUTE!!!!?????
Mă priveam în oglindă, mi-am dus mâna la gură şi am început să mă frec.. nu doream acele săruturi, nu în acel mod. Uram asta. Eram deja roșie și nu, nu avusesem ruj.
Am ieşit din baie cu un prosop pe mine.. am mers către geam şi privind în gol, mă gândeam la o rezolvare. Inconştientă, mă ştergeam cu prosopul.. Am clipit de câteva ori şi am revenit la atmosfera calmă a camerei şi privind geamul în continuare am observat un corp străin la uşă. M-am întors instantaneu şi l-am privit..
-Te rog, nu şi tu..
Se întoarse cu spatele la mine. Respirasem relaxată crezând că va pleaca, dar când auzisem sunetul pe care uşa îl scoase, am realizat de fapt că o încuiase. Fiind dezbrăcată am căutat rapid ceva care să i-au pe mine. Singurul lucru la îndemână era ceea ce-i aparţinea: cămaşa albă.
Venea uşor către mine, de teamă că aş putea păţii ceea ce s-a întâmplat cu fraţii săi, sau chiar ar merge şi mai departe, m-am întors către geam. Îi priveam trupul care se apropia...Ce puteam face?
-Te-am auzit urlând.. eşti bine?
Pentru asta venise aici? -Da..
Speram să scap..
Era în spatele meu.. observam în reflexia difuză că mă privea de sus în jos şi invers, dar când ridicase mâinile intrasem în panică.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Mă prinse în braţe şi-mi spuse:
-Nu ştiu dacă ai nevoie de asta, dar dacă nu-ţi place, împinge-mă!
Cum să te împing? Cum să te împing când nu-mi faci nimic.. rău..
-Am să stau şi am să te ascult oricât ai avea nevoie, dar te rog,(îl privisem în ochi, el privea geamul şi astfel ne uitam unul la celalalt), nu mai pleca! -Alec...
Eu.....
Lacrimile îmi curseseră pe obraji.. de ce de fiecare dată când suntem împreună eu plâng??
