Brothers

Kissing scene

Zilele treceau, iar ei erau la fel.. Michell drăguţ cu toţi din casă, bun la suflet, atent cu tine, observând orice stare pe care o aveam. Mereu venea prin jurul meu și îmi ținea companie, spunându-mi lucruri frumoase. Câteodata subtil, mâinile noatre se atingeau, iar corpul meu tremura. Cel mai mult atunci când spălăm vasele, el se oferea să le șteargă și atunci se întâmplă minunea.

Mă privea zâmbitor, iar fața mea se înroșea precum un rac. Nu spunea nimic, dar mă înconjura cu multă atenție. Parcă îl placeam tot mai mult.

Ciara, se mutase în camera lui din noaptea aniversarii mele, era tot timpul fericită şi cu zâmbetul larg pe buze. Cred că bărbatul îi acorda multă atenție, pentru că nu o mai vedeam supărată din nimicuri. Mă bucuram pentru ea, dar ceva mă făcea să simt durere puternică în umărul stâng când îmi povestea planurile lor de viitor.

Carlos, ei bine..

-Cât de frumos eşti, ce păr superb ai. Ahhh!!

-Iarăşi vorbeşti cu tine însuţi? Îl întrebasem trecând în apropiere. Se uita într-o oglindă pe hol, înaltă cât peretele şi lată de 1 metru. Eram deja obişnuită cu comportamentul său super narcisist.

-Nu am ce face.. sunt perfect. Numai uită-te ce dinţi superbi am 😁. Ee??
-O Doamne..
-Hai recunoaşte 😏.

-Te rog.. lasă-mă în pace, dacă nu cumva vrei să-ţi sparg dinţii ăia ai tăi.. Îmi doream să fi avut în acel moment mac între dinți sau spanac, ceva verde, nu conta ce și să-i fi zis să se spele pe ei, dar nu aveam norocul ăsta.
-Haha, eşti atât de amuzantă. Mă gândesc mai mereu: oare cum de nu te pot vrăji.. fetele sunt în limbă după mine..
Avea tupeu nu glumă. Eu înțelegeam că arăta bine, dar să fim serioși, părea un puști care necesita foarte multă atenție, iar eu nu aveam cum să ofer acest lucru ce-l detestam oricum.

-Bună întrebare, probabil nu vom cunoaşte niciodată răspunsul, nu-i aşa? Sau poate n-am limba aşa mare încât să stau pe ea... Spune.. ce-i cu Alec?? Nu l-am mai văzut de când ne-am mutat aici.

-Şi-a prelungit tura.. cică, face ceva legat de patiserie.. nu ştiu.. totuşi mie îmi place limba ta, îmi zâmbi provocator, sau cel puțin el așa credea că este.
-Aha. Mă văzuse neinteresată. Da.. subliniez: A MEA! L-am privit urât și l-am văzut dând din cap, renunțând. Mă amuza totuși, căci aceste conversații erau atât de dese.

El nu ştia de Alec, dar eu da! Nu-mi venea să cred.. mi-a ascultat sfatul? Începuse să lucreze ca patisier, nu ca vânzător? Mă bucuram nespus că o făcuse. Dacă aveam în viitor să îl rog să îmi facă o prăjitură era super. Sau să mă învețe să fac un tort pentru a-mi confesa dragostea, sau a petrece ziua cuiva.
Mă și vedeam în bucătărie cu șorțul pus, uitându-mă la Alec care îmi explica care e ordinea de adăugare a ingredientelor, lăsându-mă să amestec doar ceea ce un începător poate face. Zâmbeam fără să realizez. Poate fi un soț bun dacă știe să gătească.
Sunt sigură că am greşit faţă de el.. L-am judecat degeaba.. dar ochii săi reci..

Seara voiam neapărat să vorbesc cu Ciara. Mâine ar fi aniversarea mamei. 😔 Mă întristasem.

Îi explicasem ideea cu psihologia și știa ca e o idee foarte bună să mă trasfer și astfel, ieri îmi depusem cererea la secretariat. Avand în vedere că trecuseră 8 săptămâni de la începerea facultății, poate reușeam în al doilea semestru, sau anul urmator. Programa era asemănătoare, dar știam că diferă suficient.

-Ci... M-am apropiat eu de uşa lor şi am încercat să intru. Am apăsat ușor pe mâner, fără a face zgomot, dar durerea din umăr mă făcuse să simt că mă prăbușesc.

Fazele ce le-am văzut mă lăsaseră fără sunet. La început Michell şi Ciara se contraziceau. Doream să intervin. Să îi ajut. Poate era ceva totuși care nu mă privea, așa că am vrut sa ies. Dar vocea ei mă oprise. Prin mica deschizătură i-am văzut chipul îndurerat, cu lacrimile aproape revărsate pe obrajii roșii.

-Nu.. zise ea, nu mai suport! Nu vreau să trăiesc în umbră!
-Stai! O prinse de mână, o întoarse şi o sărutase forţat. Eu te iubesc! Vorbesc serios. Nu pleca.

-Minţi!! Ne-am mințit de la bun început!
-Vreau să-ţi demonstrez că nu mint.

O atinse pe faţă, muschiul îmi zvâcnea dureros, o sărutase pe gură, mi se lua respirația; pe gât, o dezbrăcase, nu-mi simțeam corpul, iar ea îi răspunse renuntând la orice dorinţă de a se îndepărta. Am rămas nemişcată..
În faţa mea făceau dragoste.

Am văzut detaliat corpurile lor, gemetele.
Când în sfârşit mi-am dat seama că eu nu am ce căuta acolo.. am fugit.

Mi-era o greață fenomenală. Mă miram că nu vomitasem acolo ca să mă audă cei doi. Poate s-ar fi oprit.
Am încetinit, ținându-mă de umărul stâng, mergând ca o fantomă. Eram... Cine eram?