Brothers

First kiss

De o săptămână nu pot pleca de acasă, căci mă ţine încuiată. Avusesem cea mai mare ceartă cu el de până atunci, dar pentru prima dată îl făcusem să tacă şi să regrete. Fiecare reproş de-al său, era urmat de o replică de-a mea tăioasă. Nu citise încă ceea ce ea scrisese, mai ales paginile cu scrisul scurs de la lacrimile amare.

Îmi plănuisem evadarea chiar în seara asta, când el, era atât de obosit şi dormea. Cred şi eu că era obosit, mă zbătusem şi îl lovisem înapoi. Nu se aştepta să am forţa aceea, poate pentru că fusesem o laşă, dar aici se oprea totul. Nu voi sta aici așteptând încă o tură. A pierdut-o pe ea, la fel o va face și cu mine.
Prefer să stau pe stradă decât la el sau "măsa" (fără cratimă! Nu merită!).

Nu aveam acces la uşă (fiind încuiată în cameră.. pe exterior); mi-a trecut o idee nebună prin minte. Văzusem recent un desen cu Cia. Parea o soluție totuși. Am luat cearceafurile le-am făcut frânghie şi am coborât pe geam de la etajul 1...   Era cât pe ce să se desfacă un nod, dar am avut un noroc fenomenal.
Geanta o aruncasem înainte să cobor, așa că, nimic din ce era în această casă nu-mi mai folosea. Mi-am aruncat o ultimă privire și îi doream ca într-o zi să realizeze că, nu este vina nimănui; că l-a iubit și să vină să se apropie de mine, daca vrea să-și vadă nepoții. Evident ca i-am lasat scris aceste lucruri ce mă deranjeau de zeci de ani.

Ştiam acum că, mai bine sufăr din dragoste, decât să îl văd pe tata, să mă cert şi bat cu el.
Nu ştiam dacă mai eram bine venită în acea casă din nou, ceea ce era o problemă destul de gravă. A trecut destul de mult, deci camera aia, poate deja o închiriase careva.
În seara asta aveam să mă strecor, dacă era cineva, ci sigurantă nu aș fi intrat, dar daca era pisibil aș fi vrut să intru măcar în noaptea asta. Mai apoi, dimineață mi-aș fi luat tălpășița și urma să-mi caut un job şi un apartament şi să trăiesc pe cont propriu.

Ajungând cu greu, căci făcusem entorsă la glezna stângă de toată frumusețea. m Eram în fața casei...
M-am furişat dacă se poate zice şi aşa (aveam cheile), în sensul în care, am intrat pe ușa principală și tiptil am plecat către camera ce cândva, cică ar fi fost a mea.
Surpriză, rămăsese aşa cum o lăsasem.. Deci, nu o închiriase altcuiva?
M-am așezat semi-nervoasă pe pat, căci părea un loc total necunoscut. Mă simțeam ca o străină.
Mi-am lovit piciorul fără să vreau și am scos un sunet înalt, pe care l-am întrerupt rapid, dorindu-mi să nu mă audă careva.

Uşa se deschise brusc. M-am ridicat și l-am privit blocată.  Totul a decurs mult prea repede și nu am avut timp să reacționez.

—Te.. te-ai întors?
—Michell.. da, sper că nu e o problemă. Mă fâstâceam la propriu. Îmi simțeam obrajii fierbinți, semn că mă roșisem.

Se apropia rapid de mine.
—Glumeşti? De ce ai plecat?

Ce era cu fața aceea?
Mă certa? Era nervos? Ce..

—Eu..
—Hope, zise el prinzându-mi antebrațul, eu vreau să fii a mea de acum înainte!

Poftim?????????M-a tras spre el, înconjurându-mă cu brațele.

—Ce?

Rămăsesem şocată. Despre ce vorbeşte omul ăsta?

—Dă-mi drumul! Instinctul îmi spunea că ceva nu era în regulă în ecuaţia asta.

M-am smucit din brațele sale, dar nu voia să îmi dea drumul.
Încercam să mă feresc, să fug, dar el mă trântise pe jos. Am dat cu capul de parchet. Eram speriată și  îmi venea să plâng. Parcă nici de tatăl meu nu-mi fusese atât de teamă.

—Eu... chiar te doresc!
—NU!
Mi-a prins mâinile cu care am încercat să mă zbat.

Cum rămânea cu Ea?.. Ce face? De ce se apropie de mine.

De ce mă sărută?

Buzele sale se lipiseră de ale mele, dar eu eram crispată, ochii săi erau închişi şi era încruntat. Simţeam cum furia mă copleşeşte..

—Dă-mi drumul! Am urlat furioasă întorcând capul. Îmi venea să scuip, dar aș fi reacționat ca o mahalagioaică, ceea ce nu mă caracteriza și nici ipocrită nu eram.

Mă descătuşasem de sărutul acela pe care cândva mi-l dorisem atât de mult. Dar acum, acum nu îmi făcea plăcere.

—Unde e Ciara?
—S-a mutat în mansardă.. Nu mai suntem împreună. Dorea să-l privesc, dar nu voiam.
—Cum îndrăzneşti? Cu greu mi se auzea vocea. Cum îndrăznești să-mi faci aşa ceva? Prindeam glas.. Să-i faci aşa ceva!

L-am privit furioasă, simțind sângele cum îmi ajunsese la cap.
—Eu..

Adică eu eram varianta de rezervă??

—Ieşi! Am urlat disperată. IEŞI AFARĂ!!