Brothers

Birthday party

Ziua mea de naştere a început cu o confesiune neauzită de cel care trebuia să o audă. Mă simțeam fără puteri, ciudat de îngrijorată și poate dacă aș fi avut mai multă grijă, nimic din toate acestea nu s-ar fi întâmplat.

Nu știam dacă va spune.
Nu sunt sigură că pot avea încredere în ALEC. E distant, retras, genul de om care te poate face să îți regreți existența dacă afla secrete, sau și mai rău, le poate utiliza ca să fi sluga sa o viață întreagă.
Nu am dormit toată noaptea. M-am răsucit de atâtea ori, că aveam deja părul ciufulit. Îmi cream scenarii iluzorii, mă tot gândeam că urmează să se întâmple ceva rău. Pe la 7 m-am decis; m-am ridicat fără a o trezi pe Ciara, care mă uimea cât de profund doarme. Cu toată agitația mea, ea avea un somn adânc, fără a se mișca. Am mers la el la cameră să discutăm. Spre surprinderea mea, deja plecase, sau nu voia să deschidă.

M-am întors în cameră și m-am bagat sub plapumă. Cine spunea că mintea provoacă cele mai mari probleme inexistente, avea dreptate. Nu tot ce gândești este și adeverat!

Îmi priveam prietena și îmi doream din suflet să pot dormi ca și ea.
M-am așezat confortabil, dar nu a mers. Am coborât în cele din urmă ca să nu o trezesc cu foitul meu. M-am așezat pe acea canapea și priveam în gol. Se vedea perfect locul în care stătusem aseară.
Ce fel de om este Alec?

Era o zi de toamnă răcoroasă. O sâmbătă ploioasă, în care îți doreai sincer o cană cu ceva cald și să nu faci absolut nimic. Mi-am facut o ciocolată caldă, am luat o pătură din șifonier si m-am așezat la geam, pe pervazul făcut special pentru a admira priveliștea. Stăteam întinsă, savurând gustul, mulțumind căldurii ce-mi încălzea corpul înghețat.
Privind stropii de pe geam, realizam că vremea era specială pentru citit. Mă întrebam cine e cel ce și-a dorit această prelungire de perete plină de perne cu mandale.

Deasupra capului era o veioză mică care era suficientă pentru a vedea noaptea ceea ce doreai să citești. Dacă aseară totul era beznă, înseamnă că Alec stătuse aici? Iar apoi se întinse pe colțar să doarmă? Era el cel ce pusese la cale crearea spațiului?

După câteva ore în care-mi accentuasem starea de neliniște, s-au trezit toți oamenii prezenți în locuință. Michell m-a informat că, va urma organizarea petrecerii de ziua mea și că astăzi nu pot pleca niciunde, pentru a împărtăși momentele ca "în familie".
M-au bucurat nesupus cuvintele sale.

Alte ore trecuseră, iar noi eram cu toții îmbrăcați frumos, așezați la masă, închinând un pahar cu vin roșu. Deși nu era stilul meu să ies atât de mult în evidență, astăzi eram centrul atenției. Când se începea o discuție, mi se adresau întâi; dacă se spunea o glumă auzeam: "Hope, stai să îți spun eu....". Era plăcut, ciudat, nou, dar plăcut.

Povesteau vrute și nevrute. Despre copilărie, adolescență, dragoste. Michell era la un moment dat să ne dea de gol, dar a evitat bine în cele din urmă descoperirea.
Apoi fratele mic făcuse o glumă pe seama lui Alec și de aici, lucrurile au luat o întorsătură ciudată.

-De ce Alec este atât de retras? Întrebă Cia.
-Să vă spunem şi vouă.. cel mai ataşat dintre noi 3 de mama a fost Alec; după dispariţia ei, el nu a mai fost la fel.
-Dar ce s-a întâmplat cu ea? Continuase bruneta.
-Dacă stau să rememorez, spuse Michell, nu eram neapărat o familie fericită. Nu-mi amintesc exact motivul, dar știu că într-o zi, nu a mai venit acasă de la serivici. Carlos pe atunci avea 5 ani.

-Tatăl vostru unde e? M-am trezit întrebând.
-A plecat după ea, zise Carlos de lângă mine. Și nu s-a mai întors nici el. Ne-am promis că nu vom căuta, ca să rămânem împreună. I-am căutat mult prea multă vreme și ne-a fost greu să ținem casa asta fără a o pierde. Blondul părea foarte abătut, dar la fel era şi fratele său. Dar hai să lăsăm asta, spune (mă privea), ce-ţi doreşti de ziua ta?

-Îmi doream să fim toţi împreună la masă şi să fim fericiţi ca o familie.. chiar dacă nu suntem rude de sânge, şi chiar dacă vă cunosc de ieri, vă consider noua mea familie.

Ridicasem cu toţii paharul de vin şi le ciocnisem. Îmi aduseră un tort şi suflasem în lumănări dorindu-mi să nu se termine ziua asta niciodată.

Îmi doream ca şi Alec să fi fost lângă noi, dar probabil faţa sa m-ar fi întristat. Ochii îi erau tot timpul trişti şi goi; fără nici o sclipire, m-au evitat atât de uşor, se vedea că nu-i păsa de lumea ce-l înconjura. Plus că, în momentele astea, aveam o teamă puternică. Îl privisem pe Michell și văzându-i chipul, mi-am simțit obrajii îmbujorați. Mi-am întors privirea și mă uitam pe geam. Fusese o zi frumoasă în interiorul casei. Soarele care după-masa se ivise, îndepărtând norii, apunea, iar luna urma să strălucească puternică pe cer.

-Hope, eşti bine? Mă uitasem la Michell şi observasem imediat că toţi mă priveau.
-Da, de ce?
-Pâi, nu ai tăiat tortul.
-Aaaa.. scuze, scuze.

Am luat un cuţit şi am început să împart bucăţi tuturor. Eram nerăbdătoare să văd ce gust are; ştiam că nu apucaseră să-mi facă cadouri, dar nici nu aveam nevoie. Petrecerea era cadoul perfect, mai ales că niciodată nu am avut parte de cadouri sau petreceri.

Râseserăm împreună, poveștile triste luară sfârșit iar starea de bine ne acapara; mâncarea era bună, dar aveam o dispoziție mai ciudată. De câte ori priveam scaunul gol din faţa mea, mă cam deranja ceva, mă simțeam inconfortabil .. sau mă deranja că Michell o îmbraţişa pe Ciara?
Nu ştiam cauza, dar ceva clar mă deranja.

Seara, târziu, ne-am retras în camere.
Ciara se dusese la el în cameră și nu se mai întorsese. Am așteptat-o până la 4, dar realizasem ce se putea întâmpla între ei. Alec nu se întoarse toata seara. Poate era mai bine, cine știe cum ar fi stat lucrurile în acel timp.

Aniversarea mea trecuse, când...
*cioc, cioc*

Mersesem leneșă la uşă, am deschis-o dar am avut în față un hol gol. Întunericul, liniștea și cam atât. Am privit în jos şi am văzut o brioşă pe o farfuriuţă. Le-am luat şi dedesupt era un bilet cu un scris frumos, la prima vedere ai fi spus că este de femeie. Mi se adresa:

"Scuze că nu am ajuns acasă de ziua ta.
Deşi până acum nu am făcut niciodată ceva de mâncare la brutaria unde lucrez part-time, după ce a plecat bucătarul, am pregătit ceva pentru tine, aşa.. Ca și cadou.
Să-mi spui părerea ta.

La mulţi ani!
Alec"

Din tocul uşii am privit către camera sa, care era singura de lângă mine.

De pe hol, imediat ce urcai scările, dacă priveai în dreapta, eram noi.
Era linişte, nici un sunet de alături, adormise oare?
Am intrat în cameră, m-am așezat pe pat și am degustat cadoul. Era de ciocolată și înăuntru avea bucăți de merișor și ciocolată albă.

M-am ridicat, am mers la măsuță mea și am luat un bilet rupt dintr-o foaie de la facultate, şi i-am raspuns:

"E delicioasă! Vorbeşte cu patisierul ca să îi fi ajutor!
Mulţumesc!
M-ai făcut să zâmbesc!

Hope"

Chiar era delicioasă şi sincer nu mă aşteptam din partea sa. Am luat biletul scris de mine, m-am dus la uşa sa şi l-am împins pe dedesupt.
Oare mi-am făcut o idee greşită despre el?

Acea foiţă de hartie, am luat-o, strâns-o la piept și purtat-o până la inexistenta mea bibliotecă, care avea doar 5 volume. Cu drag, am ascuns-o în cartea mea preferată.

M-am aşezat pe pat şi am adormit cu gândul la viaţa fericită ce o am acum. Mă bucurau oamenii aştia!