Brothers

Second Kiss

Rămăsesem singură în cameră. Luna lumina jumatate din încăpere, ajungând şi pe faţa mea care privea în gol tavanul.

Încă eram întinsă pe spate şi încercam să înţeleg ce naiba se întâmplase mai devreme. Nu mă puteam gândi la nimic, dar trebuia să o fac, să-mi chinui neuronii să realizeze orice.

Era pentru prima dată când îl văzusem aşa tensionat, atât de încruntat.. Unde era omul calm şi liniştit? Omul în care aveam încredere, de care mă îndrăgostisem.
Intrase precum o furtună şi mă trântise pe jos. Chiar tebuia să analizez fiecare amănunt ca să pricep..
Mi-a zis că ei doi nu mai sunt împreună, oare ce s-a întamplat? E Ciara bine?

Umărul începea să mă doară. Ciudat, cât stătusem acasă, nu m-a mai durut, dar acum că auzisem de ei, sau era trânta ce-o luasem? M-am ridicat şi hotărât să plec către bucătărie să beau apă ca să pot să-mi i-au antinevralgicul.
Am ieşit din cameră şi am văzut o lumină de pe holul stâng lângă uşa lui Michell, acolo stătea fratele său, Carlos.

Casa era formată din parter, unde era bucătăria împreună cu livingul, şi etaje: noi toţi stăteam la etajul 1 .. cum urcai scările în dreapta erau camera mea prima pe stânga şi a lui Alec lângă, iar holul stâng ducea către celelalte două camere care erau a lui Michell şi după cea a lui Carlos.

Am înaintat tiptil dorind să văd dacă e treaz şi să vorbesc cu el despre ce s-a întâmplat în lipsa mea, dar când am deschis uşa, am observat că el dormea cu becul aprins. Aşa că i l-am stins şi am mers în bucătărie.
Camera lui era albastru deschis, cu o mobilă gri deschis. Dar ce era impresionant, fusese faptul că-și luase geamuri tip oglindă pe interior; avea oglindă la dulap, practic peste tot unde te uitai, se afla o oglindă și sincer, pe mine m-ar fi speriat o astfel de cameră. Mai ales noaptea, când era întuneric, par umbre în loc de oameni. Poate de asta dormea cu becul aprins, sau poate îi este frică de bau-bau.
Pe drum către bucătărie cântăm: nu mi-e frică de bau-bau continuu, chiar și partea cu "hei, hei, heii".

Era linişte şi nu îmi plăcea.. dădea casei o tendinţă foarte înfricoşătoare. Am trecut pe lângă o oglindă și mi s-a făcut pielea de găină; vezi, tocmai ziceam de ele. Mi-am luat brațele în palme și mi le-am strâns puternic.  Având în vedere că lumea nu ştia că m-am întors, parcă pătrunsesem în efracţie într-o casă necunoscută.
Nu mă puteam dezobișnui de ideea că, eu nu am ce căuta aici.
Deci m-am întors şi am luat-o către camera mea.

Urcând scările l-am observat pe Carlos la capătul lor.

-Te-am trezit? l-am întrebat.
Dar fără nici un răspuns. Mă privea de parcă se uita prin mine. Într-un fel mă speria, adică zău, nu auzisem nici un sunet, iar podeaua în anumite locuri scârțâia.
Era foarte serios, pentru prima dată puteam spune că mă atrage.

Aşa.. tăcut, serios şi misterios, nu copilăros. A înaintat văzând că eu m-am oprit și a venit până în dreptul meu; mă luase în braţe şi spuse:
-Te-ai întors.. mi-am promis că dacă am să te revăd aici, am să fac asta!

Fără să pot realiza ce se întâmplase, mă trezisem într-un sărut simplu. Eram cu ochii deschişi şi îmi coborâsem privirea către ochii săi. Erau închişi..



Era atractiv, dar nu suficient în cât să-mi spele creerul, doar știam cine era și cum se purta.

De ce faci asta?
Atunci am ieşit din transă..
Stai puţin...
-Stop!

L-am împins puternic şi încă şocată mi-am pus mâna la gură. Am început să mă sterg, gest ce-l făcuse să se întristeze. Pentru a doua oară în noaptea asta fusesem sărutată fără acordul meu!

Eram atât de frustrată. Nu îi mai spusesem nimic. Dar înainte de a pleca, am zis:
-Să nu te mai apropii de mine!

Trecusem pe lângă el şi am mers către camera mea încercând să mă calmez. Intrasem trântind uşa care se deschise înapoi.
Am mers în baie și m-am spălat pe față. Eram roșie de furie. Nimic nu m-as fi putut calma.. Doar, un duș rece.  Avea dreptate în duș nu te aude nimeni și nu auzi nimic.

Începeam să urăsc fraţii ăştia doi....