Hope este o studentă care-şi doreşte să fugă de tatăl său. Când prietena ei, Ciara îi propune să se mute împreună, acceptă fără prea multă tragere de inima.
În noua locuinţă, îi cunoaşte pe cei trei fraţi: Michell, Alec şi Carlos.
"-Dă-mi drumul! In...
Îmi dăduse drumul uşor şi privise către cele două, eu încă îl priveam. Ce va spune?
-Eu.. o iubesc. -Ce?? Ziseseră în cor fetele.
Chiar şi eu am gândit acelaşi lucru..
-Vi cu mine, acum!
Plecase cu ea în camera lor.. Rămăsesem cu Ciara care nu spusese nimic o perioadă..
-Spune-mi.. zise uşor.. ştiai? -Nu.. m-am uitat la ea. Mă privea cam furioasă. Nu ştiam, dar.. l-am folosit..
-Ce ai făcut? Nu-mi spune că te-ai culcat cu el..
Îmi dusesem mâna la cap.. de ce trebuia să fie aşa?
-Când? -Acum ceva timp.. -Când mai exact.. Tonul ei se ridică.. -În perioada în care mi-ai zis că-l placi..
-Eşti o ipocrită, izbucni! A fost după, nu-i aşa? RECUNOAŞTE!
-Da! Am strigat.. O privisem tristă, dar ea privea în gol.. lacrimile îi curseseră pe obraz..
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
-Spune că nu a fost răzbunare.. spune.. te rog spune că nu.. -Îmi pare rău..
Nu putea spune nimic. Nici eu nu ştiam ce să zic.. eram vinovată.. Se întoarse şi plecase.
........................................
Cred că rănisem suficienţi oameni.. Zgomote puternice se auziră de la vecini. Îi treziseră pe toţi.. Michell venise şi îmi gasi camera cu uşa deschisă.
-Ce se întâmplă? Hei te-ai tuns?? -E o poveste lungă.. Cred că sunt cea mai mare pacoste.. toţi suferă din cauza mea.
-Eu nu sufăr. -Nu încă.. Dar dacă ţi-aş zice că nu mai simt nimic pentru tine?
Mă privise ca toţi din această seară.
-Vorbeşti serios? -Îmi pare rău..
-Înteleg... Iartă-mă încă odată pentru acel sărut. -Ţi-am zis să taci! A fost de mult...... Acum te-am rănit, nu?
Mă privise încruntat..
-Ce e cu tine în ultimele zile.. Eşti ciudată.....
-Vreau să plec!! Vocile acum erau pe hol. -Înţeleg.. (ALEC) -Tu chiar te-ai culcat cu mine gândindu-te la aia mică?
-Despre cine vorbesc? Mă întrebase Michii. -De mine.... -Ce?
-Îmi pare rău. -Alec, trebuia să-mi zici că o iubeşti pe Hope, nu să mă răneşti aşa.. -Scuze.. -Am să plec!!
Michell se apropie de uşă şi ieşise în faţa lor.
-Nu pleca...
Cei doi îl priviră. Eu îl vedeam perfect de aici, din pat..
-.. Mai este o cameră la mansardă.. rămâi. -Cum să stau în aceeaşi casă cu "de două ori fostul meu iubit"??
-Stai aici! Pleci mâine dacă vrei.. E noapte, e târziu...Vino, te conduc.
Alec venise în camera mea după ce, cei doi plecaseră. Se aşeză pe pat cu spatele la mine..
-Am rănit-o.. -Şi eu am rănit-o pe Ciara.. şi mai ales pe cine iubesc cel mai mult.. sunt o proastă..
-Te va ierta...
A vrut să plece..
-Chiar crezi asta? Pentru că îmi doresc să mă ierte.. L-am enervat, merit să nu mă ierte şi să mă lase aşa, suferind.
Se uită la mine.
-Michell sigur te va ierta. -Nu înţelegi.. nu l-am doar enervat.. Ne-am sărutat.. l-am folosit..
Se enervă..
-..plus că nu i-am spus că îl iubesc încă. -Şi ce mai aştepti? -Crezi că mă va asculta? -Sunt sigur.
Se îndrepta către uşă..
-Te iubesc!
Rămăsese nemişcat.
-Îmi pare rău că m-am jucat aşa cu sentimentele tale.. Fraţii tăi.. m-au sărutat în acea seară în care te-am sărutat pentru prima dată.. şi am avut impresia că ţi-am făcut ceea ce mi-au făcut ei mie.. Şi când am auzit că Ciara te place..
Plângeam
-..eu.. te-am folosit.. te-am vrut..te-am făcut să suferi..
Se întoarse.
-Să zicem că suntem chit. Mai puţin părul tău.
Venise lângă mine şi mă sărutase.. Pentru prima dată mă simţeam scăpată de povară.. mai rămânea doar să îmi cer scuze de la prietena mea..
