Boboaca (1&2)

Capitolul 33

Sisi

Bogdan ma trezeste devreme si ma urca in masina, eu normal ca accept sa ii fac jocul si urc in masina.Porneste motorul masinii si plecam de pe loc, nu ma priveste, dar in schimb bate stresat in volan.

-Deci unde ma duci?

-Deci unde te duc e secret.

-Dar de ce?

-Pentru ca e o surpriza.

-O surpriza?

-Da o surpriza.

-Ce fel de surpriza?

-Daca iti spun numai e surpriza,Sisi..

-Pai am o idee atunci, tu imi spui si eu ma fac ca nu ai facut-o, ce zici?

-Nu, Sisi.

-Dar dureaza mult?

-Ce?

-Drumul?

-Ofof...esti la fel de curioasa ca si atunci.

-Vrei sa nu mai fiu curioasa?

-Daca nu ai mai fi curioasa nu ai mai fi tu, deci nu.

-Bine atunci.

Incepm amandoi sa radem cu lacrimi si il privesc cat e de frumos, cum nu sa schimbat nimic la el, bine a mai crescut si a mai depus masa musculara, dar ce e cel mai important  a ramas exact la fel, zambetul acela cu care ma priveste inca ma face sa imi uit numele.

Cred ca putini oameni au parte de iubire, da toti au parte de senzatia de dragoste, dar nu toti de iubire.Care e dieferenta?Cu dragostea ai putea supravietui o viata, dar daca cunosti si pierzi iubirea vei trai o viata in iad.Dragostea e cel mai des sentiment intalanit, privesc oamenii din jurul meu, da sunt indragostiti unul de celalalt chiar se topesc unul dupa celalalt, dar nu se iubesc si nu se vor iubi niciodata.De ce?Pentru ca iubirea nu se intampla, ci se traieste de la prima privire pana la ultima si multi oameni nu au intels inca asta.Ma uit in jur si vad cupluri tinere, fete de cinsprezece ani, varsta la care l-am cunoscut eu pe Bogdan, cum se tin de mana cu baieti, daca le-ai intreba ti-ar raspunde ca da il iubeste pe el, dar daca ai intreba-o peste zece ani de el, ti-ar spune ca nu a insemnat nimic.Atunci cand iubesti o persoana, o iubesti azi, maine si toata viata ta chiar daca nu ramaneti impreuna.Iubirea fata de dragoste e complicate, e uraganul din inima, iubirea contine tot ce inseamna mai rau pe acesta lumea.Iubirea se naste din iad ca apoi sa devina rai.

Daca as fi intrebata peste zece ani daca iubesc pe cineva, raspunsul meu ar fi ca da chiar daca voi imbatrani cu Bogdan sau nu.De ce?Pentru ca il iubesc azi, maine si o viata.

Oamenii nu au inteles ca iubirea nu trece, dragostea trece, dar iubirea ramane mereu blocata in inima.

Intr-o zi cand voi fi batrana voi opri o fata si ii voi spune asa: Iubeste caci ai atatea de pierdut, dar mai multe de castigat.Da stiu ma va privi ca pe o nebuna, dar se iarta orice cand esti batran si acuma mi-am amintit de Maddy acea doamna draguta de care chiar mi-e dor si ea a cunoscut iubirea adevarata si sunt sigura ca si astazi se mai gandeste la el.

Mereu voi crede ca fiecare fata are un el al ei si oricat ar trece timpul nu il va uita.De exemplu aveam o colega la patinuar aici acasa care era indragostita de un baiat care practica yachting, el era foarte frumos, iar ea la fel, era genul acela de fata pe care merita sa o iubesti caci daca ii dadeai o farama de iubire ea iti oferea toata iubirea.El era genul acela de baiat de treaba, dar caruia ii si placea sa rada.Tot acest el avea si iubita, ea a inteles asta nu a facut nimic, pur si simplu si-a vazut de viata ei, dar intr-o clipa, intr-un moment si un loc ei s-au intalnit iara, trecuse ceva timp, totul incepuse cu o discutie amicala, ca de la sportiv la sportiv.Dar mereu la o poveste conteaza finalul si nu inceputul, finalul lor este ca sunt casatoriti si ea este gravida deja cu al doilea copil, formeaza genul acela de famile pe care il vezi doar in seriale, dar diferenta e ca la ei e pe bune.Ideea e ca ea si-a trait iubirea in suferinta la inceput, venea la antrenamente cu cea mai stearsa fata, uneori plangea in vestiar, dar acum pana si ea stie ca fiecare lacrima a meritat, caci cu siguranata va fi fericita o viata intreaga alaturi de el, caci el o va face mereu fericita.