Boboaca (1&2)

Capitolul 16

Bogdan 

-Pentru ca....

-Bogdan !Bogdan ! deodata o voce pitigaiata si atat de cunoscuta mie ma striga pe nume si astfel blonda din fata mea sa oprit .

Una dintre cele trei, "parasute" ale facultatii incepe sa coboare pe scari si astfel ajunge si ea pe gheata neteda .

-Ohh..aici erai, iubire !la auzul cuvintelor astea maxilarul  meu ajunge in pamant .

Sisi 

Iubire ?stai ce se intampla ?De ce ia zis iubire ?

-Sunteti impreuna ?intreb eu 

-Da ! raspunde ea in timp ce ma priveste rece 

Ma intorc pur si simplu si dau sa plec ...

Dar ma prinde de mana si ma intoarce cu fata la el, ne privim atent, respiratia lui e pe buzele mele.

-Ti-ai batut joc... si cu asta plec 

Ma schimb rapid si ies pe usa din spate.Afara picaturile de apa ma uda ....fierb atat de tare si ploaia asta nu are niciun efect asupra mea.Incep sa alerg prin ploaie si ma simt ca un copil mic doar ca pe vremea aia alergam ca sa "cresc mare " nu pentru ca el si-a batut iara joc de mine.De am crezut ca sa schimbat ?De ce am crezut ca o sa fie diferit ?De ce am crezut ca povestea asta va fi roz ?Cica dupa o ploaie de plans vine una de zambete ?Dar de ce tine atat de putin cea de zambete ?De ce nu putem fi fericiti la fel de mult cum suntem tristi ?Pur si simplu am vrut sa fiu fericita, ce e gresit in asta ?

Intru in apartament dupa o sesiune de alergat .Ma dezbrac la usa si intru direct in dusul fierbinte care imi dezmiarda corpul dar inima nu .Las lacrimile sa curga pe obrajii mei.Da, as fi vrut sa fie totul altfel .Cum ?Pai as fi vrut sa fim un cuplu simplu care se tin de mana, se tin in brate, se saruta si isi demonstreaza dragostea.Dar niciodata nimic nu e asa cum ne dorim .Dar intrebarea e : de ce ?De ce nu putem fi fericiti ?Nu meritam sa fim fericiti ?Eu nu merit sa fiu fericita ?Nu am plans destul dupa el si din cauza lui ?Mai trebuie ?Atat de mult trebuie sa plangi pentru o clipa de fericire ?Am plans: zile si nopti cu aproximativ 5 ani in urma si acuma cand am incercat sa fiu fericita, tornada de lacrimi a reaparut .Am incercat sa-l las pe el sa ma faca fericita .Am vrut sa ma simt 5 metri desupra pamantului si uite unde am ajuns.Am ajuns sa plang pentru ca am crezut in el .Mereu am crezut in el .Si cred ca asta a si fost gresala mea .Doare atat de tare cand persoana pe care o iubesti te face sa plangi.Cand te face un strain sa plangi, trece ...nu neaparat usor dar trece .Cand te face sa plangi persona iubita, trece ...dar in acest caz lasa urme pe care le vei simti o viata.Sa te uiti in oglinda si in loc sa iti fezi reflexia corpului sa o vezi pe cea a sufletului, doare al dracului de tare.Ce vad in oglinda ?Vad un suflet plin de cicatrici, vad o inima rupta si cusuta sau lipita dar nu e unita in intregime, e bucatele.Fiecare cicatrice si taietura de pe inima inseamna cate o noapte sau o zi de plans...inseamna de cate ori inima ta a fost calcata in picioare...inseamna durere...inseamna de cele mai multe ori un el .Un el care te-a ranit candva si crezi ca ai trecut peste dar de ce atunci cand stai si te gandesti noaptea amintirea lui e inca prezenta.Si nu iti aduci aminte de cele fericite ci de cele in care plangeai pana cand nu mai aveai lichide cu care sa plangi .Se spune ca fiecare fata are un inger si un demon ...demonul inseamna trecutul care ia rupt inima in doua si un inger care atunci cand o va strange in brate inima ei se va uni si va creste .Dar niciodata nu iti vei uita demonul, pentru ca el te urmeaza mereu si mereu .Cum ? Ramane intr-o bucatica mica din sufletul tau .O bucatica care va fi mereu neagra.Poti incerci sa-l uiti si sa reusesti dar viata te va pune fata in fata cu el si atunci tot raului trecutului va reveni .Ingerul el e atat de rar dar se spune ca va aparea intr-o zi si va fi sotul si tatal copilor tai.Dar pana atunci cat ai de plans din cauza demonului ?Mult enorm de mult .Si cand vei fi fericita fara sa vrei dintr-o intamplare cineva te va intreba de el si vei incepe iar sa te gandesti .Mereu o fata\femeie are doua povesti de spus ..una in care a suferi si a plans cat pentru o suta de ani si una in care a ras si a zambit in fiecare zi.De multe ori ea o va alege pe a doua pentru ca pentru prima trebuie sa isi rupa bucati din suflet .Dar totusi noi criticam oamenii care nu zambesc si sunt trisiti dar daca le-am asculta povestea am plange impreuna cu ei.

Ies din dus si ma sterg cu un prosop mare, ma schimb in pijamale si merg direct in pat unde imi las capul pe perna si las in continuare lacrimile sa curga.Si doare atat de tare sa plang iara din cauza lui.Ma uit uneori la cuplurile alea care sunt impreuna din liceu si incep sa isi faca o famile impreuna.Oare ei au plans ?Cum am plans eu .Ea a suferit vreodat asa ?Sunt sigura ca da dar acuma printul ei o face fericita.De ce nu am putut avea o poveste cu tranafiri si ciocolata, tineri de mana si imbratisari, saruturi calde si pacatoase, soapte si sentimente exprimate ?La unii pare atat de simplu sa aiba o relatie de genul asta ...numai la noi nu e si nu a fost .Mi-as dori sa fi fost altfel .Daca regret ca l-am vazut dupa atatia ani ?Nu regret asta dar regret ca am crezut in el ca atunci si mai regret ca el e motivul fericiriri si lacrimilor mele.

Fiecare fata cu demonul ei .....

-------------------------------------------------

Heii ! Stiu ca nu am mai postat de mult dar nu poti posta atunci cand nu o simti pentru ca ar iesi ceva groaznic .Sunt curioasa daca a plans cineva ? 

Vreau pareri ! 

Va pup si va multumesc pentru tot ! :*