Boboaca (1&2)

Capitolul 24

Sisi

Deschid usa iar in fata mea sta nimeni altul decat Bogdan.Ii sar direct in brate iar el ma apuca de coapse si ma ridica de pe sol. Picioarele ii leaga mijlocul ca o franghie.
-Esti pregatita sa ma vezi în actiune?
-Sunt pregătită să fac pe majoreta.
-Te rog, sa nu strigi prea tare nu as vrea sa te doara gâtul.
-Si daca ma doare vei face tu pe doctorul, nu?
-Decat sa te atinga vreun balos de doctor te voi doctorici eu.
-Ce ai cu săracul medic?
-Pai ei se prefac ca te verifică doar ca sa te pipaie.
-Exagerezi.spun eu râzând
-Chiar deloc.
-Mergem? spun eu
-Da!
Coboram scările si ne urcam in masina.Il privesc pe Bogdan si se vede ca are emotii, stiu probabil ca daca l-as întreba ar nega ...dar nimeni nu se face palid la fata pe vremea asta.Ii privesc trăsăturile de care eu m-am îndrăgostit cu mult timp in urma.Nu s-a schimbat prea mult, parul are aceeasi noanta, ochii la fel de albastrii, poate doar corpul care a devenit mai musculos dar nici nu e de mirare la cat sport face.Stiu ca e un hocheist bun si ca isi doreste sa fie cel mai bun. In momentul de fata face parte din echipa Londrei dar maine nu se stie la ce echipa va juca.
Poate chiar acasa in New York.Sau poate ca viata lui nu mai e acolo.
-Bogdan, tu iti doresti sa te mai intoarci acasa?
-Desigur ca da.
-Tot in New York?
-Vreau sa locuiesc in Los Angeles.
-De ce?
-Ca sa pot juca pentru ei.
-Deci dupa ce termini anul asta vei pleca inapoi acasa?
-Nu.
-Am spus ca vreau sa locuiesc acolo dar nu inca.Mi-ar place sa imi deschid propriul patinoar acolo alături de famila mea.
-Dar cum vei mai jucat atunci?
-Voi juca la echipa de seniori.
-Deci momentan rămâi aici?
-Da, Sisi nu plec niciunde. Cel putin nu plec fara tine.
-De ce?
-Pentru ca vreau sa vii cu mine.
-Bogdan sti vacanta de saptamana viitoare?
-Da?
-Ai vrea sa ma insosesti inapoi acasa?
-Desigur ca o sa vin cu tine.
-Ce bine!
-De fapt am deja o idee cu ce o sa facem.
-Ce?
-Surpriza! spune el zâmbind

Parchează masina in fata patinuarului si coboram. Ma apuca strâns de mana si ma atintuieste cu privirea prin care inteleg ca vrea sa stau cuminte si sa nu ma uit dupa masculi.Eu dau aprobator din cap si zâmbesc la gândul că el inca e gelos. Trecem pe lângă un grup de băietii fiecare dintre ei ii imi arunca cate o privire lacoma iar Bogdan se oprește în fata lor imi da parul dupa ureche si ma sărută vulgar.Sărutul e scurt dar intens si e de ajuns sa ma faca sa ma simt in lumea ingerilor.Ne continuam drumul in liniste si ne oprim in fata usii. Bogdan merge in vestiar ca sa se schimbe iar eu merg in tribuna. Ma asez pe scaun iar langa mine se asează un cuplu de tineri.De fapt cred ca el e mai mare cu ea cu vreo patru ani deoarece ea pare o copilă iar el mai matur. Numai imaginea lor ma face sa imi amintesc de mine si de el.Imi amintesc drumurile cu masina sau meditatiile. Sunt amintiri frumoase dar si triste cand ma gandesc la cum se terminau.
Tineri acestia par fericiti sper doar ca ei sa nu treaca prin ce am trecut eu.

Bogdan

-Unu, doi, trei hai echipa!
Intram cu totii pe gheata neteda iar multimea se ridica in picioare si incepe sa aclame si sa strige numele echipei. Sute de capete ne privesc dar eu observ doar un anumit chip cu adevarat.Un chip alb, cu ochii albastri si par de un blond ca razele soarelui. Zâmbesc iar ea imi arunca un pupic in aer si deja ma simt ca un fluture care tocmai a prins aripii.
Echipa adversă intra si ea si ne privim cu ciuda.
Ne luăm pozitia.Eu stau fata in fata cu căpitanul lor.
-Ce iti mai face balerina? spune el razand batjocoritor
-Adică fata care nu ti-ar arunca nici macar o privire din mila?
-Foarte amuzant. Dar fac pariu ca daca o vreau pot sa o am.
-Si eu fac pariu ca nu ai putea sa o ai nici in vise.
-Mai vedem noi.
-Sa nu te atingi de ea.
-O sa mai vedem si asta.
-Daca ii spui doar un cuvant...
-Ce imi vei face?
-Te voi pasaporta departe de aici.

Deodată pucul loveste gheata semn ca meciul a inceput. Pucul e la Victor care i-l pasează lu Arthur care la randul lui mie si ma îndrept spre poarta dar sunt pus la pământ.Ma ridic bezmestic si privesc in jurul meu.

Pucul e deja in cealalta parte ...patinez repede pana acolo, fac un salt mai exact un triplu lux si aterizez pe gheata. Blochez pucul sa intre in poarta. Acum pucul imi apartine si fac slalom printre adversari, il pasez lu Lucas care la rand lui il pasează lui Laurentiu, pucul ajunge la Arthur si mai sunt doar cateva secunde. Sângele incepe sa imi pulseaze, inima sa imi bată cu putere si chipul ei sa imi apara pe retina mea.
-Asta e pentru ea! spun eu cu voce tare
Pucul imi loveste crosa, ma apropri usor de poarta adversarilor si lovesc cu putere pucul negru care lovește poarta.
-Si astefel Gascanii castiga primul meci din sezon! spune comentatorul
Multimea incepe sa aplaude si sa tipe de bucurie.Dar in momentul de fata nu imi pasa de restul ci doar de ea. Ii curg lacrimi din marea albastră dar de data asta sunt lacrimi de fericire.
Sar peste margine, ma descalt de patine si urc grabit pe scari. O iau in brate si imi infig mana in claia de par si o sărut apăsat, imi exprim toata fericirea prin acest sărut si ea la fel.
-Căpitanul echipei castigatoare a avut de data acesta un tel. comunica comentatorul
Sisi ma strânge in brate iar eu o privesc.

-----------------
Vreau sa imi cer scuze pentru ca nu am mai postat dar mi-am stricat laptopul dar pana la urma am scris de pe telefon.
Multumesc pentru tot!
Acest capitol il dedic lui @aurina190
Va pup!