Boboaca (1&2)

Capitolul 32

Sisi

Cobor impreuna cu Bogdan de mana scarile avionului, pasesc pe sol si o cunoscuta senzatie de acasa ma cuprinde.M-am intors in locul in care am crescut, copilarit, patina, indragostit si duferit, dar de data asta m-am intors fericita caci el ma tine de mana strans fara sa vrea sa imi dea drumul.America nu sa schimbat de loc, sau poate putin caci de data asta nu ma mai simt singura in marea de oameni ci ma simt protejata,inteleasa si iubita de catre el.Ce poate fi mai frumos decat sa fi in orasul tau cu persoana pe care o iubesti de mana?Nimic.Caci acesta este sentimentul suprem de acasa.

Iesim din aeroport acolo unde mama sta cu cel mai urias zambet pe fata, imi las bagajele pe jos  si alerg spre ea cu bratele deschise, o cuprind strans si incep sa plang, imi mangaie parul blond cu degetele sale lungi si fine.

-Mama!

-Sisi a mea...

-Mama mea, frumoasa.

-Fetita mea, speciala.

Ne desprindem, ii dau o suvita de par dupa ureche si o privesc in ochii, ochii care au avut grija de mine si m-au crescut si educat, m-au facut ceea ce sunt astazi, m-au facut om si pentru asta ii voi multumi in fiecare zi a vieti mele.

-Mama iti multumesc, ca m-ai adoptat tu!

-Draga mea, eu iti multumesc ca mi-ai luminat viata.

O mai cuprind odata sanatos in brate si o sarut pe cei doi obrajori.Bogdan o saruta si el pe obraji si ne indreptam impreuna spre masina rosie a mamei.Ea se urca la volan, iar Bogdan si cu mine pe bancheta din spate.

-Stiti ce nu inteleg eu, copii?

-Ce?

-Cum ati ajuns voi doi iara impreuna?

-Noi nu ne-am despartit niciodata caci niciodata nu am fost impreuna official, noi pur si simplu ne-am gasit intr-un liceu ca apoi sa ne mai gasim inca odata peste mari si tari, cei ce se iubesc sunt sortiti sa se intalneasca de doua ori in viata.

-Asa este, draga mea.Ma bucur pentru voi si pentru ca tu ai gasit ceva ce eu nu am avut, ai gasit iubirea adevarata.

-Haide mama!sunt sigura ca si tu ai avut un el.

-Nu am avut un "el".

-Toata femeile au avut.

-Nu si eu.

-Inseamna ca vei avea.

-Da cand voi fi la azil si nu voi avea de lucru.

-E bine si atunci, decat niciodata.

-Corect.

Ajungem in fata casei, deschid portiere mai ceva ca un copil care a vazut vata de zahar pe bat si alerg spre pragul casei, ma aplec si iau cheia de sub pres exact locul pe care eu l-am ales la cinci ani si intru in casa.Un miros de trandafiri si crinzanteme ma invaluie ca o patura calduroasa iarna si incep sa urc scarile, intru in cea mai cunoscuta camera din casa asta pentru mine adica in dormitorul meu.O privesc odata, nimic nu sa schimbat, absolut nimic.Ma arunc pe patul mare si incep sa dau din picioare de bucurie.De pragul usii se razama Bogdan care ince sa rada si el de mine si cu mine, ii fac semn sa se aprorpie, ajunge langa mine, ma ridica pe picioarele lui si ma saruta apasat pe frunte.

-Ma faci cel mai fericit barbat din lume...

-Cum?

-Prin fiecare gest de al tau, zambet, atingere, sarut...prin tot ceea ce te formeaza pe tine.

-Tu ma faci cea mai fericita boboaca din lume.

-Acesta imi este scopul vietii, sa te fac pe tine sa razi si sa ma iubesti.

Il cuprind cu mainile de dupa gat si il sarut apasat.

--------------------------------------------------------------------------------------

Am promis ca dupa examene ma voi intoarce asa ca uite ca sunt aici.Mi-a fost dor de voi si de Sisi si Bogdan.Vreau niste nume de baieti si fete, le astept in comentarii.

Va multumesc pentru tot si va pup! <3