Boboaca (1&2)

Capitolul 29

Sisi

Primesc complimentele de la Federic iar fara sa imi dau seama fata mea a devint stacojie.E un barbat bun si cu suflet mare dar simt ca ceva se ascunde in spatele ochilor lui, e ceva in ei ce nu vrea sa iasa la suprafata. Sincer trebuie sa recunosc ca sunt curioasa sa aflu care ii e secretul si de ce se vede asta atat de apasat in ochii sai atat de frumosi.

-Uite ce, Sisi...patinajul e cel mai frumos sport posibil si de aceea tu est atat de frumoasa, spune el pe un ton dulce zambind trist dar obrajii mei se inrosesc si mai tare.

-De ce sponzorizati patinajul? intreb eu fara sa ma pot abtine

-Sa zicem doar ca o persoana foarte speciala pentru mine a fost patinatoare.

-A, inteleg...de fatpt nu inteleg nimic doar ca nu pot sa ii cer mai multe amanunte unui om care e clar ca nu vrea sa vorbeasca despre asta.

-Ce vrei sa faci dupa ce iti termini facultatea? spune el pe un ton neutru care reuseste sa ma scoata din orice transa

-Cred ca imi doresc sa predau patinajul dar probabil ca inapoi in statul meu.

-Deci vei parasi Londra?

-Presupun.

-Da, inteleg.

-Domnul eu v-as ruga sa ma scuzati dar trebuie sa merg la cursuri.

-Federic, spune-mi Federic.

-Bine, Federic. Pa!

-La revedere, Sisi! spune el pe un ton dulce

***

Dupa ore ma intalnesc cu Bogdan la mine in apartament pentru ca vreu sa ii povestesc de toata chestia cu sponsorizarea.

Aud usa deschinduse si ii sar direct in brate inconjurandui mijlocul.

-Trebuie sa iti dau o veste nemapomenita! spun eu

-Si eu, spune el si ma saruta pe frunte apoi isi coboara buzele spre ale mele si ma lipeste cu spatele de usa in timp ce ma saruta apasat iar milioane de fluturi se trazesc la viata.Imi pun mana in parul lui si trag de el, iar el imi geme in gura isi apasa zona intarita de zona mea gelatina si ne sarutam pasional ca si cum am face dragoste cu buzele.

Ma duce spre canapea ma lasa pe ea iar el se desprinde de mine si ma priveste cu o exprsie care arata cat de mult isi doreste asta, arata ca o vrea dar totusi nu a spus-o niciodata in asa fel incat sa ma oblige, dar oricum nu ar trebui deoarece si prin urmare si eu o vreau.

-Sisi! Nici nu stiu cum sa iti spun...

-Pot eu prima? intreb

-Da, te rog.

-Astazi am cunoscut un sponsor care vrea sa ma sponsorizeze pentru Jocurile Olimpice si am acceptat.

-Wow! Asta e atat de uimitor. Felicitari, bobocel! spune si ma priveste mandru

-Acuma, tu!

-Mergem la mare!

-In Londra? spun eu cu o fata ca personajele din desene animate care afla ca nu mai exista biscuitii

-Nu...

-Dar?

-E o surpriza, dar promit pe cuvant de cercetas ca iti va placea.

-Ai fost cercetas?

-Nu..si radem impreuna

-Cand?

-Pai cum iti suna faptul ca maine avem avion.

-Ce? Tu vorbesti serios?

-Stiu, stiu ca e din scurt dar eram la geografie si mi-am amintit de o amintire de a noastra si m-am gandit ca acolo trebuie sa mergem.Esti suparata?

-E atat de perfect, Bogdan!

-------------------------------------------------------------------------------------------------------

Heii!

Vreau sa lamuresc un lucru. Nu am renuntat la scris cele doua luni pentru ca asa am vrut eu ci pentru ca am avut niste probleme. Si daca acuma mai scriu o carte nu inseamna ca ma las de Boboaca. Eu scriu ceea ce simt si daca simt sa mai scriu inca 10 carti in paralel o voi face.

Va multumesc pentru tot!