July POV
Stateam in pat si revizuiam sau mai bine-zis puneam in revista tot ceea ce se intamplase in ziua respectiva.Ma simteam ciudat deoarece totul dar absolut totul prinsese o turnura incredibila.Imi incepusem prost ziua,saptamana,luna,anul totul.Dar atunci cand am simtit inauntrul meu ca mai am putin si cedez s-a intamplat ceva ce m-a schimbat pe mine si viata mea in definitiv.Paraseam mereu fiecare oras si tara inca de cand intrasem la scoala generala dar ma obisnuiam cu ideea ca nu voi putea sa numesc un loc acasa deoarece casa mea este peste tot si poate niciunde.Casa este un loc unde te reintorci dupa ce ai fost plecat o perioada de timp,pentru mine nu exista asa ceva si de aceea am spus ce am spus mai sus.Eram nevoiti sa plecam din oras in oras,din tara in tara si dintr-o casa in alta.Insa in tot acest timp am reusit sa-mi fac destui de multi prieteni astfel incat sa nu ma simt niciodata singura.Pacat insa ca n-am tinut legatura cu toti.
Insa mai tarziu cand ai mei au decis in sfarsit ca acasa inseamna Londra atunci asa a ramas.Si asa incepeam o viata noua:prieteni,scoala,magazine de toate noi si gata de explorat.Ma simt ciudata acum cand astern totul pe o bucata de hartie in ceva ce este numit de toata lumea "jurnal".Dar daca asta este singura metoda prin care ma pot descarca atunci sunt fericita sa scriu verzi si uscate stiind ca nimeni nu poate citi ceea ce spun si scriu aici.
Dar a trecut 1 an,1 an de cand ma simt asa de bine .Ma simt si ma distrez asa de bine.Dar nciodata nu-i de ajuns si mereu vreau mai mult , si mai mult,si mai mult.Acel "si mai mult" ma duce cu gandul la seara,serile,lunile trecute.Incep sa sap adanc in mintea mea pentru a-mi aduce aminte de prima zi in care m-am simtit cu adevarat bine desi stiam ca voi regreta mai tarziu,pentru ca asa era de fiecare data. Ar trebui sa incep sa povestesc nu?Asa cred si eu.
Era luni o zi ca oricare alta pentru uni dar pentru mine era o zi speciala.Era prima mea zi ca eleva in acel liceu atat de interzis pentru uni dar atat de accesibila pentru mine.Fratele meu a venit sa ma trezeasca deoarece stia ca asteptam ziua asta inca de cand venisem in Londra in urma cu 1 luna.A ciocanit la usa si daca a vazut ca nu raspund a dat buzna si a venit si mi-a soptit:"July!! Harry Styles este la noi in casa!"am zis soptit?Am vrut sa zic tipat.Ma asurzise bine de tot dar sarisem ca arsa crezand minciuna fratelui meu.
"Cine?Ce?Unde?"
Radea,statea si radea de reactia mea.
"Ray nu e momentul de glume proaste "ii spun eu somnoroasa.
"Dar eu n-am..." inainte sa continue fusese de mama care statea in pragul usii mele.
"Taci Ray si lasa asta pentru mai tarziu, va vedea ea."ii spuse mama lui Ray si pleca spre bucatarie.
"Bine mama"striga el in urma ei.
"La ce se referea?"il intreb eu nedumerita.
"Nimic,oricum schimbate si hai la masa."
"Ok"
La ce se referea totusi?
M-am schimbat,mi-am facut rutina de dimineata si am plecat spre bucatarie.In timp ce coboram scarile o voce mi se adreseaza:
"Ah iata-te in sfarsit"spuse o voce cald si destul de degajata.
Inghetasem,nu putea si adevarat,nu dupa atata timp.
"Ce cauti aici?"il intreb rece.
"Vom locui o vreme impreuna."spuse el destul de fericit.
"Poftim?!" spune-mi ca asta nu e adevarat.
"Asa cum ai auzit."era vesel.
Un zambet isi facuse aparitia pe fata lui dezgolindu-i minunatele gropite...ohh July nu te gandi la el stii bine ca nu merita.
"Ti-am spus eu ca n-am mintit"spuse Ray cu o figura ce inspira incredere .
Dupa cu s-a ghicit(sau daca nu zic eu) marele Harry Styles era in bucataria mea cu zambetul pe buzele sale fine si catifelate cum am mai spus.Oh July revino-ti, nu uita ce ti-a facut.Oare ce-mi facuse?Profitase de mine,asta-mi facuse si acum se intoarce la mine.Daca nici aici nu scap de el atunci poate pe Pluto poate voi putea.Slabe sanse ca asta va fi posibil.Dar reanalizand discutia de mai inainte,am ramas cu o intrebare.
"Cum adica vom locui impreuna?"
"Simplu, ma mut cu voi"imi spusese cu un zambet castigator pe fata.
"De ce?"
Serios?Dintre toti oamenii din lume,eu cu el trebuia sa ma pricopsesc? imi spun eu nervoasa in gand.
"De ce?" intreb eu confuza.
"Parintii mei sunt plecati si baietii la fel si nu-mi place sa fiu singur."
"De ce eu?"incepusem eu sa ingan.
Cum adica nu-i place sa stea singur?Si idioatele care roiesc in jurul lui zi de zi ?Nu-i mai place sa stea cu ele?Idiot. Singurul cuvant ce il caracterizeaza.
"July mananca si pleaca la scoala sa nu intarzii".imi spusese tata din spatele ziarului.
"Sigur"ii raspund eu inapoi suparata ca de acum in colo trebuie sa-l suporta pe asta.
Mancasem cu o rapiditate care ma mira chiar si pe mine si pe ceilalti,numai pe Harry nu.
"Eu am plecat."spun eu in spearanta ca scap de el cat mai repede cu putinta.
"Te duc eu.Si asa am terminat de mancat."se oferi el ridicandu-se de la masa si gata de plecare.
"Nu mersi."spun eu rece.
"Julia nu fi rea " imi reprosa mama.
"Nu sunt dar ma grabesc.Pa." si dusa am fost.
Nu-l vroiam si punct.Totusi cum de a stiut unde sunt?Parintii mei.Erau prieteni cu parintii lui asa ca de aceea a venit la noi.Nu-i bine si nici corect.Eram la 5 case departare de a mea si ami aveam o groaza pana la liceu dar nu regret ca nu i-am acceptat oferta lui Harry.Un claxon se aude in spatele meu.Sper sa fie tata sau Ray dar in niciun caz Harry.
"July de ce nu vrei sa mergi cu mine?"era el,ma urmarise si avea ceva tupeu.
"Pleaca,nu te vreau" ii spun eu suparata.
"Nu fi asa,am gresit,de ce nu ma ierti?"imi spuse el caborand din masina lui neagra.
"Nu vreau"zic eu suparata si rece in acelasi timp.
"Ba o sa vrei."a spus asta cand era la mai putin de 5 centimetri de mine si nasurile noastre aproape ca se atingeau.
In acel moment ma saruta.L-am respins.A doua oara nu mai sunt asa naiva.
CITEȘTI
Love problems
Fanfiction"Dragoste cu probleme" este povestea Juliei Spears,fiica celebrei Britney Spears. Este o adolescenta in varsta de 17 ani si fiindca mama ei este vedeta si tatal manager ea este nevoita sa calatoreasca mereu. Călătoria ei o aduce înapoi în Londra, un...
