Regatul Întunericului 1 *Blestemul*

PROLOG♥

Dedicat lui VictoriaLewis16! Esti prima care m-a incurajat sa continui♥

*****

Cererea

Oare sa fie un basm frumos despre un taram fermecat si plin de bucurie fara griji? Daca ne uitam doar din exterior poate parea foarte usor asa. Lumina soarelui si razele lui calde mangaiau pamantul parca dornic de atingerea acestuia. Pasarelele cantau fericite in pomi, copiii alergau de zor pe cararile brazduite de gropi, iar oamenii mai tineri ba isi munceau pamanturile ba din contra, deja se bucurau de roadele trudelor sale.

Regatul Luminii, zis si Lucidum, este un loc de vis, linistit, cu oameni de rand bogati, nu in lucruri materiale, ci in fericire, familie si prieteni. Abia aveau loc cate aproximativ cinci persoane de familie intr-o casa cu trei camarute, dar nu-i vedeai sa se planga. Cand se vedeau toti in jurul mesei, bine si sanatosi le puteai spune ca nu o sa mai apuce ziua de maine, ei ti-ar fi raspuns cu un simplu "In momentul de fata am tot ce-mi trebuie" si nu le-ar fi pierit zambetul.

Dar asa cum am spus, totul se vede asa doar de la exterior. Daca te uiti mai amanuntit, Lucidum era sortit pieirii cu totul. Desfiintat. Distrus. Si doar din cauza vampirilor. Toti se temeau de acea zi cand vor fi atacati, stiau ca nu vor putea face nimic. Sunt  simpli oameni, la o forta asa, malefica, nu aveau sanse.

Si totusi nu atacau. Spre surprinderea lor. Se intrebau daca, Luciano, regele lor, a facut vreun pact cu ei. Niciodata nu a fost prea deschis cu poprul lui.

Statea inchis in castelui lui, tolanit pe tron si se bucura de bogatia lui. De fapt a familiei lui raposate. Dumnezeu sa-i ierte! Luciano se bucura de truda altora si astepta sa fie totul pregatit de-a gata.

Oare cum se descurca el cu regele vampirilor din regatul vecin, Tenebris, Regatul Intunericului? Cu ce ii avea la mana? Sau cumva juca si de data aceasta murdar?

Mergem sa aflam. 

"Majestatea-Ta, am primit o noua scrisoare!" isi face aparitia omul credincios al regelui, tinand in mana o scrisoare ca un fel de pergament de culoare neagra cu un scris de un rosu sangeriu, incruntandu-se în timp ce se apropia de tron.

"Poti sa o pui pe teancul de scrisori." spune regele Luciano, dând din mana indiferent, reluandu-si ocupația de mai devreme, sa-si admire cu ingamfare pietrele strălucitoare de pe haina acestuia.

"Cred ca aceasta scrisoare veti dori sa o cititi, Maria-Ta. Vine din Tenebris, de la Carlos, regele vampirilor." detaliaza acesta regelui sau.

 Regele Luciano, auzind de la cine primise  scrisoarea, un fior de teama ii traversa corpul, inghitindu-si cu greu nodul din gat aproape ca dorindu-si moartea repede si fara chin cand privi din nou catre scrisoarea din mainile omului sau.

"Sa mai intreb ce-si doreste?" intreaba incet, mutandu-si privirea pe alte trei scrisori de la acesta care aveau aceleasi cuvinte chinuitoare. "Citeste!" incearca acesta sa-si drege vocea ca sa nu para speriat. Adevarul e ca deja avea sa faca pe el de frica.

Ce mai rege!

"Luciano, nu am chef de palavragid, trec direct la subiect ca de obicei. Daca nu vrei ca poporul tau sa fie atacat de rasa mea, ai face bine să faci exact ceea ce iti spun. Ultima dată stii ce s-a întâmplat când mi-ai gresit si nu cred ca mai vrei inca o baie de sânge și câțiva oameni din poporul tau sa fie dispăruți. Am nevoie de o fata. Nu de una oarecare. Am nevoie de ea. Stii bine la cine ma refer, nu cred ca trebuie sa-ti mai detaliez. Sper sa nu ma dezamagesti si sa-mi trimiți pe cine trebuie de data aceasta. Ai timp pana la sfarsitul sezonului. E ultima ta sansa.

Carlos"

Auzind acestea, regele inghetase. Nu putea risca sa porneasca un razboi împotriva vampirilor, i-ar fi facut una cu pamantul, ei fiind de 10 ori mai puternici decat oamenii lui. Au mai trecut prin asta înainte si toata lupta a fost in favoarea creaturilor.
Fata la care făcea referire Carlos nu era un întâmplătoare. Era a treia oară când îi cerea asta si era foarte sigur, asa cum si pomenise regele, ca daca nici de această data nu o va nimeri avea să sufere de zeci de ori mai mult. Stia ca regele coltosilor se saturase de greseli.

Doar ca, singura lui amintire cu acea fata era legata de nasterea acesteia de catre o taranca acum aproximativ 18 ani si apoi parca disparuta de pe fata pamantului. Stie perioada nasterii sale, dar nu-si poate aduce aminte nimic de ea. Simte, de fapt e sigur ca a atins-o pe mana pe fetita, ca-i cunoaste mama, dar nu poate sa-si ia voalul obscur de pe fata. Parca fusese vrajit sa uite.

"Marco, gaseste fata!" ordona regele pe un ton aproape balbait.

"Regele meu, nu am fost norocosi pana acum in gasirea ei, de ce a-ti crede ca acum vom reusi?  Din prima scrisoare a lui Carlos imi amintesc ca fata trebuie sa aiba in jur de 18 ani si sa fie fecioara. Fetele de aici sunt date de la varste fragede. Iar dumitale, regele meu, nu mai puteti da la ghici cine ar fi. E foarte riscant." a inceput Marco, scarpinandu-si ceafa stresat, invartind printre degete scrisoarea. Începea să tremure la gândul că in viitorul apropiat va lupta iar pentru viata lui.

"Si noi ce o sa facem?" intreaba nervos regele.

"Am cautat, prevestind ca regele ne va contacta iar, asa ca am gasit doua fete in varsta de 18 ani, dar una din ele este deja logodita si însărcinată. Ne punem speranta in cealalta. Este singura fata din sat care ne-a mai ramas si singura care ar batea in descrierea timpului in care ar fi nascuta. Dar daca e doar o aberatie? Daca nu e nici ea, Lucidum va ajunge probabil mai rau ca Ula." spune Marco, facand referire la satul vecin in care vampirii au cautat si acolo. O fata pe care Luciano a dat-o, nefiind ea si astfel, Carlos s-a razbunat pentru incompetenta. Satul in prezent era locuit, dar se numara printre cele mai sărace.

"Cine?" se mai calmeaza regele expirand aproape usurat, dar nu a putut să-si oprească un tremur. Nu puteau ajunge asa. Nu putea accepta una ca asta. Nu voia ca vampirii sa-i macelareasca.

Inainte ca Marco sa-i rosteasca numele fetei, Luciano, parca ca prin vis a reusit sa vada chipul unui prunc nou-nascut, un fior dureros traversandu-i tot trupul. 

A stiut. Si a sperat de data aceasta sa nu dea gres. Sa fie un semn acea imagine care i se derula in fata ochilor ca ea este fata.

"Izabelle Carson."

****