Regatul Întunericului 1 *Blestemul*

CAPITOLUL 26

****

  Vocea

**pov autoare**

Atunci cand iubesti pe cineva, nu iubesti pentru ceea ce are, pentru ca asta nu e iubire, ci interes. Nu iubesti pentru cat de frumos sau frumoasa e acea persoana pentru ca asta se numeste dorinta. Cand iubesti cu adevarat nu iti dai seama de ce iubesti acea persoana, ci pur si simplu o faci.

Asa e si cu Iza ...nu stie de ce il iubeste pe Chriss. A facut-o sa sufere, aproape a omorat-o.. de atatea ori, a obligat-o sa se casatoreasca cu el, din motiv pe care nici acum nu-l stie, iar ea cu toate astea ..il iubeste, chiar daca stie ca e gresit. Ca e frumos si ca detine o avere la care nici nu a putut visa, e doar un "bonus'' ,dar nu o interesaza, ci inima inghetata si nemiloasa de care da dovada, asta a atras-o. Misterul care îl învăluie ca o pelerină orbitoare. Un cerc din care stie ca va iesi cu rani adanci pe suflet, dar nu se poate opri acum cand abia ce a realizat cat de usor te poti indragosti. E mai greu sa accepti cand stii cat poate fi de gresit ceea ce simti.

De doua saptamani, Iza se tot gandeste ca poate inima ii joaca feste si ca ea nu e cu adevarat indragostita de el, ci de mister, dar intotdeauna ajunge la acelasi rezultat, acela fiind ..."il iubesc". 

Dar atunci cand tu iubesti cu toata fiinta ta pe cineva si acel cineva nu o face, cum te simti? Care sunt sentimentele care te incearca? Neputinta? Da. Durere sufleteasca? Da. Incomplet? Da. Distrus.

Iza trece prin asta. Il iubeste pe Chriss, dar stie ca el nu o face. De aceea nici nu vrea sa-i spuna. Sa te deschizi in fata persoanei iubite si sa-ti pui toate sentimentele pe o tava, el raspunzandu-ti indiferent "Nu simt la fel" si ca sa fie treaba treaba, iti mai tranteste si un "scuze" jalnic, doar ca sa se scape. De fapt asta e bine...daca te gandesti asa. Mai bine decat sa ti se rada in fata si sa ti se arunce vorbe batjocoritoare. Toate astea te fac doar sa-ti blestemi singură inima ca a putut fii atat de naiva încât să bată si pentru altcineva in afara de tine.

E groaznic sa ti se intample asta, mai ales ca Iza a promis ca nu o sa sufere, nu din dragoste. A venit timpul sa-si incalce promisiunea daca acele sentimente pentru printul cu inima de gheata nu vor disparea. Si nu era pregătită pentru asta. Nimeni nu e pregătit pentru suferință in aceasta viata, dar ar trebui să fim conștienți că lucrurile rele vin la pachet cu cele bune. Mereu exista un echilibru. Fata l-a găsit pe cel rau, faptul că simte ceva pentru un bărbat care nu se va uita la ea cu alți ochi, acum astepta si lucrurile bune sa vina.

"Printesa, ar trebui sa mai iesiti. Nu va face bine sa stati inchisa intre patru pereti atata timp. Nu ati mai iesit din castel de doua saptamani....de la nunta." gandurile triste ale Izei sunt intrerupte de o voce calda. Vocea unei servitoare a palatului care se ocupa de curatenia din camera Izei, dar nu avea prea mult de munca, se face auzita, fata ridicandu-si ochii de la poza familiei ei la fata brunetica care o privea stanjenita. Toti stai de situatia delicata a noii printese si nu stiau cum sa se comporte. Deja stiau ca era o persoana buna, dar daca avea sa se schimbe acum din cauza statutului?

"Multumesc pentru griji, Lilith. Te rog nu-mi mai zice 'printesa' ti-am mai zis, numele meu e Izabelle. Si ai dreptate. Cred ca voi iesi in gradina, vreau sa vad zapada. " spune Iza invartindu-se prin camera tinand de rochia grea de printesa pe care era  fortata de Lizza sa o poarte, zicand mai mereu 'acum ca esti printesa, vei purta ceea ce zic eu si fara discutii'.

"Buna alegere, printesa!" spune Lilith, Iza dandu-si ochii peste cap, dar nu mai comentreaza la adresa apelativului folosit de ea, începând sa se obișnuiască cu faptul că nu îi erau ascultate parerile.