Regatul Întunericului 1 *Blestemul*

CAPITOLUL 45

Dedicat lui Miry_G <3

****

Lacrimi

***Chriss pov.***

Nu,nu,nu! NU! Nu se poate intampla una ca asta! Nu se poate sa nu-i mai aud bataile inimii. Nu se poate sa nu-i mai aud respiratia ,pulsul...ceva. Orice! Ma apropii rapid de ea ,cazand in genunchi langa corpul ei mort ,strangandu-l cu putere in bratele mele mari.

"Nu am vorbit serios cand am spus ca nu-mi pasa de tine Iza! Imi pasa al dracului de mult. Nu am vorbit serios atunci cand ti-am spus ca vreau sa te gasesc moarta cand te voi mai vedea. Nu,Iza ,nu! Nu are cum ca tu sa fi moarta! Nu pot accepta asta!" imi musc incheietura apropiindu-o apoi de buzele ei mov si fortand-o sa inghita sangele , dar fara vreun rezultat.

Nu poate fi moarta. Ea va fi bine. Imi trag nasul ,stergandu-mi lacrimile ,dar altele isi fac drum pe obrajii mei,pana pe pielea palida a blondei mele.

"Chriss..." vocea lui Lukas ma trezeste la realitate ,privind persoanele din jurul nostru care erau stupefiate de ceea ce vad in fata lor.

"Am revenit! Ce bine e sa-ti misti corpul,dragilor!" spune Any ,privindu-ne pe toti cu un zambet urias pe buze.

"Am sa te omor ,tarfo!" strig,simtind cum corpul o sa-mi explodeze din cauza nervilor.

Ma ridic de langa corpul fara viata al Izei ,deplasandu-ma catre Any care inca zambea ,ceea ce ma motiveaza sa-i sterg eu zambetul ala nebun de pe fata.

"Nt!Nt! Nu se vorbeste asa cu o doamna. Se vede ca mama ta nu te-a invatat bunele maniere." vorbeste cu tristete falsa in glas ,uitandu-se la mama dispretuitoare.

O privesc cum incepe sa bolboraseasca cuvinte intelese doar de o vrajitoare ,apoi o vad pe mama prabusindu-se in genunchi ,urland de durere. Tata incearca sa o linisteasca ,punandu-se langa ea ,dar fara folos.

"Opreste-te!" tipa Aby incercand sa i se opuna.

Any doar zambeste satisfacuta de faptul ca nu ne putem apara ,in timp ce eu ma apropii de ea. Incerc sa o lovesc ,dar aceasta isi indreapta privirea rece catre a mea, provocandu-mi o durere mare de cap care ma face sa urlu.

"Opreste-te dracului odata!" cere tatal meu si ca prin minune ,tarfa se opreste din a ne chinui pe mine si mama.

"Nu crezi ca ne-ai ranit destul?" continua tata ,ridicand-o pe mama si sprijinind-o de el.

"Nu." raspunde simplu Any fara sa-l priveasca.

"Te-ai razbunat pe noi luandu-ne persoana draga noua. Pe Izabelle. Singura noastra sansa ca familia noastra sa fie fericita. Singura sansa ca fiul meu Chriss sa iubeasca, sa..." spune tata apropiindu-se de ea ,incercand s-o convinga ca ne-a făcut suficinet rau ,dar este aruncat puternic catre stanci,acestea crapandu-se.

"Tati!" tipa Rox,imediat fiind langa el.

"Sa fiti fericiti?! Dar eu? Eu care am fost obligata 121 de ani sa ma ascund in diferite trupuri  pentru a astepta acea fata care va fi predestinata sa repare totul. Fata care ma va ajuta sa ma razbun pe voi. Pe tine ca m-ai umilit ,apoi pe scumpa mea sora ca m-a pietrificat. Eu cum ar trebui sa ma simt?!" tipa Any , un fulger luminand intunericul ,facand ca atmosfera din jur sa fie si mai sumbra.

Toti o priveam cum incepe sa se dezlantuie din cauza furiei ,vantul batand cu putere ,alte fulgere luminand cerul.

"Imi pare rau! Nu meritai ceea ce ti-am facut!" tipa tatal meu peste vuietul puternic al vantului,dar vrajitoarea incepe sa rada si sa miste intr-un mod haotic crengile copacilor.