CAPITOLUL 7

13.8K 723 75
                                    


****


Orele treceau, iar cina era tot mai aproape. Daca Lizza nu avea sa vina, ar trebui sa ma pregatesc eu, nu?

Mi-am luat micul sac si am inceput sa caut o rochita destul de draguta.  Ma uit nehotarata la cele doua rochii pe care le am si optez pentru cea albastra. Nu am sa merg sa iau din camera magica. 

Incerc sa-mi dau rochita de pe mine jos, dar cand apuc marginile acesteia, usa se deschide ceea ce ma face sa tresar speriata. Prima data am crezut ca a venit Lizza, dar cand am intalnit ochii negri-ca ai tuturor, dar ai lui ma fac sa ma cutremur- am stiut ca m-am inselat, inlemnind si  rosind putin, asezandu-mi inapoi rochia pe mine. Printul? Ce cauta aici? Ce vrea? De ce se uita asa la mine?

Are o privire rece care imi urmareste orice miscare plictisit si putin dezgustat, aparent de mine. Inspir puternic simtind cum ma infurii din cauza nepasarii si atitudinii lui fata de mine. Stiu ca nu ar trebui sa judec pe nimeni inainte de al cunoaste -asa cum m-a invatat mama- dar nu ma ajuta sa-mi formez o alta idee de cea pe care o am deja.

"Nu stii sa bati?" intreb nervoasa privindu-l cum se tensioneaza la auzul tonului meu. Print sau nu, nu poate intra fara sa anunte. Daca eram dezbracata? „el nu se supara" incerc sa nu bag in seama acest gand trecator.

"Nu."

Simplu. Ma trateaza cu indiferenta ceea ce ma enerveaza mai mult. Se plimba prin camera parca uitand ca sunt si eu aici.

"Ce vrei?" o intrebare nu prea draguta, dar nu am spus niciodata ca sunt draguta.

"Ai grija la ton, idioato!" ma avertizeaza atintindu-ma cu privirea.

"Poftim?" intreb nesigura de ceea ce am auzit. M-a facut cumva idioata?

"Ce ai auzit. Ce, acum mai esti si surda? Perfect." face pe un ton ironic, plescaind din buze.

"Cum iti permiti?" intreb pe un ton ascutit, strangandu-mi pumnii pe langa corp.

"Din cate vezi, eu imi permit absolut orice." imi raspunde pe un ton batjocoritor, strangandu-si bratele la piept, privindu-ma dispretuitor. "Chiar si pe tine." continua parca dorind sa ma enreveze mai tare.

Si la naiba daca nu-i reuseste!

"Daca tu crezi ca ma sperii, te-nseli." spun putin mai nesigura, acesta pufnind.

"Aha." ingana, plimbandu-se prin camera fara sa ma bage inseama.

"Ce vrei?" intreb din nou, dar de data aceasta sunt ignorata. 

Printul ajunge la fereastra uitandu-se afara.

"Te-am intrebat ceva, nu ma auzi?" intreb mai tare deja scoasa din sarite.

Nici de data aceasta nu sunt bagata in seama. Pufnesc enervata.

"Ce idiot." soptesc printre dinti.

"Ce-ai spus?" se intoarce catre mine, privindu-ma incruntat, ceea ce ma face sa inghit in sec.

"Ah, acum auzi." raspund ironic, dar imedat imi inghit limba cand il vad la mai putin de un pas de mine, tresarind luata pe nepregatita.

"Repeta ce dracului ai spus si nu mai face pe desteapta cu mine, sarantoaco!" se rasteste, privindu-l in ochi oripilata de schimbarea lui de temperament. 

"Asculta la mine, ti-am spus deja ca nu imi e frica de tine, asa ca nu mai face pe cocosul cu mine." ridic tonul nestiind de unde am atata curaj cand vad deja ca se incordeaza, vena de pe frunte stand sa plesneasca. "Am spus ca esti idiot! Ce, nu e asa? Esti un idiot infumurat si arogant!" tip de aceasta data, dar raman paralizata cand aterizez cu fundul pe patul moale din spatele meu cu atata forta incat aproape nu realizez. 

Mana mi se ridica involuntar, punand-o pe obrazul ce ma furnica cu putere, o lacrima intepandu-mi coltul ochiului stang. M-a...m-a lovit?

Imi intorc usor capul, ridicandu-mi privirea catre el inca avand mana pe obraz unde stiu sigur ca ma voi invinetii, gasindu-l cu privirea goala pe mine. Are aceeasi postura incordata ca mai devreme. 

Nu te face mai barbat faptul ca m-ai lovit, imbecilule! Vreau sa-i strig, dar parca nu mai am grai. Doar stau si-l privesc din acelasi loc, din aceeasi postura.

"Data viitoare cand ai de gand sa mai comentezi, abtine-te. Nu voi mai fi asa bun." ma ameninta ridicand un deget catre mine,  apoi se face nevazut, trantind usa in urma lui si lasandu-ma singura. 

Din acest moment iadul de aici a inceput.

Las o lacrima sa mi se scurga pe vanataia de pe obraz, suspinand incet.

"Aahh! Te urasc!"

***Christian***

"Aahh! Te urasc!"

Stai linistita scumpo, sentimentul e reciproc!

Nu-mi vine sa cred cat tupeu poate sa aiba una ca ea. O sarantoaca care miroase a pamant, cu haine rupte si murdare. Pacat de sangele ei care miroase al dracului de bine, sange pe care mi l-as revendica daca as stii ca as putea acum. M-as intoarce inapoi in camera unde am lasat-o înmărmurită de la lovitura primita, pe care nu o planuiam, dar si-a meritat-o pentru cuvintele ei proaste si as omori-o pe loc, dar stiu ca nu pot.  Nu deocamdata. Nu pana nu-si dau cu totii seama ca nu e ea. Nu are cum sa fie ea. Nu accept sa fie ea. 

E al dracului de enervanta, o urasc, ma uraste, nu o sa se schimbe nimic. Parintii mei insista degeaba, nu o sa se rezolve nimic, au prea multe asteptari de la mine si mai ales de la ea. Pfff... sa-mi vorbeasca mie asa una ca ea.... printului vampirilor? Nu se cuvine asa ceva! 

O sa ma distrez putin cu ea, macar cu atat sa ma aleg si eu din asta. Trebuie sa nu ma mai gandesc la ea altfel ma enervez mai tare si s-ar putea sa ma intorc inapoi la ea si sa o termin odata cu toata porcaria asta....si stiu remediul perfect.....Amber.

O vampirita roscata cu care ma mai joc cand am chef sau am nevoie de distractie. Se pricepe la asta, stie sa-si foloseasca gura in alte scopuri in afara de a vorbi. Intr-o secunda sunt in camera ei, care era intinsa provocator in pat doar intr-o lenjerie alba dantelata. Ma astepta.

"Iubitule...." sopteste senzual ridicandu-se in genunchi lingandu-si buzele cu varful limbii, dar o opresc, urând sa aud cuvantul acela stiind si ea de ce sunt aici, eu nefiind nimic pentru ea si ea la fel pentru mine. Simplu.

"Taci! "  spun dur, repezindu-ma la ea si incepand sa o sarut pe gat. Geme, facand lenjeria minuscula franjuri....tarfa.






Regatul Întunericului 1 *Blestemul*Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum