****
"Si aceasta este camera dumneavoastra, domnisoara Izabelle!" usa imi este deschisa de Lizza, din cate am inteles ea ma va ajuta cu orice, chiar daca asta consta doar in a evita pierderea in acest castel urias, de restul ma pot ocupa si singura cum am facut-o timp de 18 ani.
Daca acest castel m-a lasat cu gura cascata-la propriu- pentru ca arata mai bine pe interior decat pe exterior, camera mea mi-a facut colturile buzelor sa se umezeasca. „Ce scarbos! Iza!" ma atentioneaza constiinta, inchizand rapid gura si stergandu-ma discret.
Camera este una uriasa, cred ca cea mai mare camera pentru o singura persoana pe care am vazut-o, cu o mobila foarte frumoasa. Culorile care dominau erau alb, portocaliu si crem. Un pat cat fosta mea camera frumos decorat era asezat in mijlocul camerei plin de perine decorative, lenjeria de un crem frumos, o mini biblioteca care deja este plina de carti, o masa si doua scaune langa o fereastra uriasa, un covor foarte pufos de culoarea portocalei si un maiestuos candelabru se revarsa din tavan. Chiar sunt surprinsa de ceea ce vad si ceea ce mi s-a oferit. Nu ma asteptam la asta. E superb!
"Multumesc, doamna Lizza!" ma intorc catre femeia vampir care imi zambeste dragastos.
Este chiar o femeie draguta, cu bun simt si de mare ajutor. Nu e interesata de sangele meu pentru ca, din cate am inteles din drumul pe care l-am facut pana aici, atunci cand s-a aplecat sa ma imbratiseze iar eu m-am ferit mi-a spus ca nu am de ce sa-mi fac griji ca voi fi bine. Nimeni nu e interesat de sangele meu. Ca sunt pregatiti si stiu sa se controleze. Iar daca m-ar ataca pe mine, chiar si cu o zgarietura, ordinele date de rege sunt dure. Totusi, eu nu am incredere in nimeni, mai ales in ei.
"Spuneti-mi Lizza, domnisoara Izabelle." spune doam....adica Lizza.
Tot nu o sa inteleg de unde atata bunatate. Si ce caut eu aici mai ales. Nu vad rostul in toata treaba asta.
"Daca si tu imi vei spune Iza." ii cer sa renunte la politețuri, oricum e mai mare decat mine si mi se pare foarte ciudat.
"Iza.... eu va trebui sa cobor, inainte de ora cinei voi veni sa te pregatesc." spune apoi pleaca zambind din camera.
Ma invart in loc, examinand mai atent locul unde, de acum voi sta si observ alte doua usi in afara de cea pe care am intrat. Inaintez spre una din ele fiind de un maro deschis. O deschid usor fiindu-mi frica ca dupa usa sa nu sara ceva si sa ma atace. Raman surprinsa cand vad ca aceasta usa ascunde de fapt o baie splendida. Nu am avut niciodata asa ceva si acum am una si in camera, doar pentru mine. Inchid usa fiindu-mi frica sa intru, nu vreau sa stric ceva si sa-i supar asa de repede. Ma duc spre cealalta usa care e de un roz deschis.
O deschid mai curajoasa, de data aceasta simtindu-mi gura pe undeva pe jos. Cum...? Ce? Ce ar trebui sa fie camera asta? Dulap? Ce dulap.. este o camera plina cu haine, multe haine, pantofi si machiaje. Inchid usa rapid. Nu am sa ma imbrac in asa ceva! Ma multumesc cu putinul in care am fost invatata. Nu am nevoie de o baie, de haine si pantofi scumpi sau de un pat de imi incape intreaga familie in el. Nu am nevoie de ele. Nu ma las pacalita de niste lucruri. Vor ceva de la mine si ei acum doar incearca sa ma cumpere si sa ma faca sa-i vad cu alti ochi, dar eu nu sunt proasta. Eu sunt Izabelle Carson, o fata saraca. „ se pare ca ai uitat ce vei deveni printesa, Izabelle" imi aminteste constiinta si imi vine sa ma dau cu capul de toti peretii. Eu nu vreau sa fiu printesa, sunt inca eu cea crescuta in praf si murdarie...
Sirul gandurilor mele este intrerupt de un ciocanit in usa.
"Da?" intreb cu o urma de ezitare in glas.
Daca e printul? Deja e timpul cinei? Eu sunt cina? Acest gand ma inspaimanta, dar mai rau e ca pe usa intra o fata bruneta zambareata. Ea e Amber? Oh Doamne, daca ma va seca de sange pentru ca i-am luat viitorul tron?
"Hei, Iza!" ma saluta fata pe un ton vesel, apropiindu-se de mine, dar eu ma indepartez din instincat cativa pasi in spate. Bruneta observa ezitarea mea si se incrunta confuza, ca dupa sa ma priveasca usor trista dar resemnata. " Nu-ti voi face rau." imi zice, incercand sa zambeasca iar.
Ma uit mai bine la ea si mi se pare destul de draguta. Pare inofensiva. Sper ca si este. Nu este imbracata in rochii sau alte chestii pompoase, este imbracata intr-un corset negru simplu strans pe corpul ei micut, iar in jos poarta o fusta crem pana in pamant usor vaporoasa. Ma mut de pe un picior pe altul jenata din nou de rochia mea simpla si veche.
"Heii...." ma opresc cand imi amintesc ca nu stiu cum o cheama uitandu-ma la ea intrebatoare.
"Sunt Roxana Beringhton, sora mai mica a pampalaului de Chriss. Poti sa-mi zici Rox." spune intinzand mana, apucand-o usor si scuturand-o de cateva ori inainte de a ma desprinde de ea.
Sora? Printul Christian are o sora?
"Incantata Rox. Uff...credeam ca esti Amber." spun fastacindu-ma cand imi dau seama ca ultima parte am spus-o cu voce tare.
"Înțepata aia? Nu o suport! Pe toti demonii, ce as vrea sa-i înfig un țăruș in inima!" spune si eu ma cripsez la afirmatia ei sadica. Imi zambeste si murumra un "scuze" inocent.
"O printesa poate sa poarte haine din-acestea asa simple?" intreb curioasa de imbracamintea ei care m-a impresionat. Tocmai ce am vazut-o pe mama ei in cea mai frumoasa rochie si mi se pare ciudat ca ea nu poarta una asemanatoare. Pana si Lizza purta o rochie argintie cu imprimeuri dantelate pe aici pe colo.
"Nu sunt fana rochiilor....Imi place stilul meu mai simplu." spune razand. Deja o simpatizez pe fata asta.
"Si 18 ani...huh? Ce as mai vrea sa am si eu atat!" continua, intinzandu-se pe pat.
"Pai cati ai? Pentru ca eu nu-ti dadeam mai mult de 17 ani" spun razand si adoptand o pozitie dreapta langa corpul ei intins.
"Am 116 ani!" spune iar eu ma înec cu aerul. O suta cat? "Se vede ca nu te-ai documentat despre vampiri" rade de expresia mea.
"Si printul Christian are...?"
"121" spune simplu, iar eu incerc sa nu fiu chiar asa de surprinsa . „mdaa...nu iti iese printeso.."
"Asta e una din..."
"Chestiile vampirilor? Da, una din ele. Sunt mai multe ...viteza, constrangere, putere de 10 ori mai mare ca unui om normal, nemurirea ...." enumera Rox, dar o opresc fascinata.
"Constrangere?"
"Da. Putem sa facem persoanele sa uite sau sa faca ceva pentru noi. Toti vampirii pot face asta pe oameni." spune.
"Si cu mine veti face asta?"
"Nu." raspunde simplu, incruntandu-ma.
"De ce nu? " intreb nedumerita.
"Nu avem voie." spune neuitându-se la mine ci pe tavan, dandu-mi senzatia ca ma minte sau imi ascunde ceva, dar nu mai insist.
"Sii....de ce nu te-ai maritat pana acum? Am inteles ca din satul tau au facut-o toate fetele." schimba ea subiectul.
"Amm...nu stiu. Nu am simtit nevoia, cred.Nu eram pregatita..." soptesc, Rox aproband fara sa ma priveasca. Nu ca acum as fi...
Orele trec rapid, stand si vorbind cu Rox, spunandu-mi cate ceva despre acest castel. Nu a intrat in detalii, unele intrebari legate de ce am venit eu aici, evitandu-le, spunandu-mi doar ca asa s-a nimerit. Oricum...e bina ca mi-am facut si eu o amica in tot iadul acesta....suna bine....cred.
*******
CITEȘTI
Regatul Întunericului 1 *Blestemul*
Vampire#NECORECTATA. Citiți pe propria răspundere asa ca sa nu-mi veniti cu, comentarii răutăcioase cum ca am greseli. O voi corecta curând. Volumul 1 : Regatul Întunericului :Blestemul Volumul 2 : Regatul Întunericului :Lupta cu mine
