Regatul Întunericului 1 *Blestemul*

CAPITOLUL 31

Dedicat lui jaga205600 Multumesc de comentariile frumoase♡

****

Rabdare

Nu imi raspunde la sarut.

Buzele mele le framanta pe ale lui ,dar el statea ca o stana de piatra nefacand nimic. M-am despins de buzele lui moi cu un oftat si privirea in jos din cauza rusinii.

Eram dezamagita. De mine. Cu toate ca stiam ca nu o sa aud acele cuvinte 'si eu' ,tot mi-am asumat riscul sa-i spun asta.Doua cuvinte ,care probabil nu o sa le aud niciodata rostite din gura lui pentru mine.

"Scuze...eu..." imi ridic privirea asteptand sa dau de ochii lui rosii plini de pofta ,dar raman uimita cand acestia nu sunt de gasit ,la fel ca si coltii care s-au retras. 

Chriss ma privea la fel de socat ca mine.

"Ochii ...ochii tai,nu.." nu imi gaseam cuvintele sa descriu ceea ce vedeam.

Privirea lui era intersectata cu a mea , el fiind inca socat de marturisirea mea . Si-a indreptat privirea catre oglinda analizandu-se ,un zambet aparandu-i in coltul gurii,revenind cu privirea catre mine .

"Acum nu trebuie sa mai aiba nimeni indoieli .Vei putea ridica blestemul.Tu esti aleasa mea."  , il privesc in ochii lui caprui inchis incercand sa-mi dau seama despre ce vorbeste.

"Ma iubesti Iza.O faci cu adevarat." spune ,iar atunci un beculet se aprinde , amintindu-mi cuvintele din carte.

"Daca fata ii spune ca-l iubeste si va simti asta cu adevarat ,ar vedea o mica schimbare la el ,si la cei din jur, semn ca blestemul poate fi ridicat."

Schimbare! Oh Doamne! Culoarea ochilor ,de aceea s-a schimbat. Din negrul intunecat si plin de mister ,un negru blestemat , acum ochii lui aveau o culoare de un caprui inchis care ma fermecau si ma speriau in acelasi timp ,din cauza aparitiilor brusc ai lor. Am o sansa sa ridic acel blestem ,dar imi e frica...

"Poate ca voi ridica blestemmul ,dar este foarte sigur ca tu sa nu simti nimic pentru mine dupa. Iar eu voi ajunge un sa..."

"Iza de cate ori vrei sa-ti zic ca nu se va intampla asta.Nu iti voi face rau. Ai incredere ca totul se va termina cu bine.Iti promit ca nu voi lasa pe nimeni sa te raneasca."imi spune imbratisandu-ma .

"Te iubesc!" soptesc strangandu-l mai tare in brate , simtind cum muschii lui se incordeaza in jurul meu.

"Stiu ca ai vrea sa auzi ca si eu ,dar nu pot..." spune privindu-ma trist ,pupandu-ma pe frunte.

"Stiu. Voi astepta." chiar daca va fi in zadar...ii zambesc fals incercand sa nu-i arat cat de trista sunt de fapt.

_______

"Printesa, sunteti sigura?"

"Daca ne vor prinde?"

"Ne vor stoarce si ultima picatura de sange"

"Calmati-va!" spun ,scotand si ultima persoana din celula ,dandu-le tuturor lanturile jos.

Mi-au acceptat decizia..aceea de ai elibera pe acesti oameni nevinovati. Au fost deacord ,mai ales ca acum cateva zile le-am dat culoarea lor naturala inainte de a fi aruncat blestemul. Roxi si toti ceilalti si-au dat seama ca il iubesc cu adevarat chiar daca e un monstru , cum zic ei , eu nu-l mai vad asa.

"Nu o sa va mai faca niciodata nimic. Aveti incredere. Au inteles ca nu este bine ceea ce v-au facut,dar se vor schimba.Vor sa faca pace cu oamenii , sa...'' spun incercand sa-i calmez ,dar sunt intrerupta .

"Noi si vampirii nu o sa ne intelegem niciodata!"

"Ne vor pacali si tu ii ajuti!"

"Poate acum ne vor da drumul , dar nu o sa dureze mult timp pana ce aceste custi vor fi din nou pline. Au nevoie de sange uman. Pff..si nu o sa ma mire ca poate o sa ajungi si tu aici , inchisa!" imi inchid ochii ,respirand tot mai greu.

Stiam ca va fi greu sa vorbesc cu ei despre asta ,dar trebuie sa-i conving ,sau macar sa incerc.

"Da!Are dreptate! Vampirii sunt niste criminali ,monstrii fara inima care ne vor doar sangele si tu esti chiar proasta sa-i crezi. Nu o sa se schimbe niciodata,nu mai incerca degeaba."

"Niciodata nu stii la ce sa te astepti de la acesti sugatori de sange!"

"DA!" aproba toti revoltati.

"Incetati! Poate ca au facut numeroase greseli ,dar stiu ca se vor schimba.Nimeni nu va mai fi ranit.Veti vedea asta. Acum fara alte comentarii ,sa mergem! Va asteapta trasurile sa va duca pe fiecare acasa" spun privindu-i pe toti cum ezita sa ma urmeze.

"De unde stim ca nu ne veti omori in padure?!" 

"Aveti incredere! Nu as fi deacord sa mai fiti raniti. Sunt om , exact ca voi.Doar v-am ajutat pana acum ,de ce va indoiti de mine? Ok..am inteles ,in vampiri nu aveti incredere si va inteleg ,dar in mine?" spun intinzand mana si privindu-i pe toti .

"Eu am incredere in tine printesa!" spune o femeie foarte slabita si plina de vanatai ,prinzandu-ma de mana.

"Si eu "

"Si noi!" si asa toti m-au urmat pe scarile temnitei .

Cand am ajuns la usa si am deschis-o am intalnit mai multe perechi de ochi de diferite culori.Chriss, Roxi ,care avea aceeasi culoare ca cea a fratelui sau la fel si regele , regina avandu-i albastrii ca cerul senin si Amber care ii avea verzi spre caprui.

"Doar nu veti lasa mancarea sa plece?" intrebarea rautacioasa a roscatei a starnit susoteli in spatele meu.

"Taci Amber!" spune Roxi ,apoi imi zambeste incurajator.

"Noi suntem cu tine orice decizie ai lua scumpo!" spune regele Carlos zambind la fel ca regina.

Nu mai par asa infioratori cu ochii de culoarea lor naturala.

S-au dat din usa ,inafara de Chriss care m-a privit pret de cateva secunde ,apoi mi-a zambit ,raspunzandu-i la gest,dandu-se din fata mea.

M-am intors catre oamenii care priveau cu teama vampirii ...noua mea familie.

"Trasurile va asteapta. Sper sa ne revedem ,dar in alte circumstante. " spun zambindu-le. "Lizzy, Matt , Lilith,Oli...ducetii la trăsuri,va rog!" spun privindu-i ,acestia aproband fericiti.

Se departeaza ,fiecare multumindu-mi ,pana ce raman singura cu Chriss langa usa. O inchid ,apoi ma intorca catre el,privindu-l drept in ochi si zambindu-i vesela. Se apropie de mine dandu-mi un pupic pe buze ,apoi pe frunte ,strangandu-mi mana micuta intra lui.

"Ma bucur ca am putut rezolva si asta. Impreuna" spun .

"Da si eu" spune , eu incruntandu-ma .

"S-a intamplat ceva?"

"Nu, doar ca tu inca crezi ca oamenii vor accepta vampirii dupa tot ceea ce le-am facut" .Stiam ca au auzit tot cea am discutat cu ei la subsol ,dar nu-mi faceam griji. I-am zambit. 

"Rabdare. E normal ca la inceput sa va urasca ,dar ai sa vezi ca am drepate. Vampirii si oamenii vor fi ca o familie. Deja am inceput cu dreptul." spun,imbratisandu-l.

.