Regatul Întunericului 1 *Blestemul*

CAPITOLUL 15

Dedicat lui julymax♥

****

Intrebari si minciuni

"Știi că nu e frumos să tragi cu urechea, nu-i așa?"  intreaba calm prințul, zâmbind. 

Imi simteam inima in gat, palmele transpirandu-mi din cauza fricii.

"N-Nu am t-tras cu u-urechea..." spun bâlbâindu-ma si inchizandu-mi pentru cateva secunde ochii.

S-a apropiat de mine eu făcând câțiva pași în spate până ce m-am lipit de usa cu printul doar la cativa centimetri de mine. Oh nu, nu iar.  S-a lasat putin in jos, spre urechea mea dreapta suflandu-mi aer cald care imi facea pielea de gaina si inima sa-mi bata mai nebuneste daca era posibil, mainile lui mari pozitionandu-se deoparte si de alta a capului meu.

Am un deja-vu...ultima data nu s-a terminat bine.

"Nu sti sa minti, Izabelle." am inghitit cu greu in sec din cauza ca nu-mi primisem acel pahar cu lapte, un fior de placere traversandu-mi corpul la auzul numelui meu scos printre buzele sale rozalii, carnoase si foarte aproapiate de urechea mea.

"E-Eu ...eu.." nu stiam ce sa zic, toate cuvintele mi se invarteau prin minte, dar nu le puteam da glas.

Se departeaza putin ca sa poata sa se uite in ochii mei speriati care priveau la doua gauri negre care ma vrajau intr-um mod straniu.

"Tu ce, Izabelle?" spune zambind putin de stangacia mea de a lega doua cuvinte coerente, privind acum la buzele lui si muscandu-le din instinct pe ale mele. 

Nu pot sa-i cad in plasa iar. Nu pot sa-l las sa ma vrajasca. Imi ridic privirea inapoi la ochii lui pana nu-si da seama la ce eram atenta, dar prea tarziu. Zambetul lui arogant nu intarzie sa apara, in ochii lui citindu-se dorinta si dominatie. Se apropie usor de fata mea, eu nestiind cum sa reactionez. Ochii aproape ca imi ies din orbite cand imi dau seama de ce se apleaca in fata, sufland aer cald peste buzele mele ce se despart fara sa le pot controla. Le simt cum tremura, privindu-i repede ochii lui care ii sunt coborati fara jena pe buzele mele care striga nerusinate sa fie atinse. Imi cobor iar privirea pe buzele lui care deja se apropiasera mult prea periculos de ale mele si cand astept fara comentarii sa se atinga, acesta isi muta directia, saruntandu-ma usor pe obraz. Se departeaza cativa centimetri doar pentru a-mi vedea fata rosie strabatuta de diferite sentimente. De dorinta, confuzie, dar si dezgust de propria persoana pentru ca imi doresc sa-l sarut pe cel care aproape m-a omorat. 

"Ar fi primul, nu?" intreaba, eu incruntandu-ma confuza. Nu mai pot gandi logi . "Ar fi primul tau sarut, nu-i asa?" Aer. Am nevoie de aer, ce naiba?

Chiar daca ar fi primul sarut, ceea ce ar si fi, nu am sa recunosc asta ca sa-i maresc egoul deja exagerat de mare. Ma incrunt urat la el si-l indepartez putin de mine ca sa pot sa respir mai bine. Apropiera asta dintre noi nu-mi face bine...ma face sa-mi doresc chestii pe care eu in mod normal nu mi le doresc. Sau cel putin, nu cu el.  Nu cu persoana care mi-a facut vata un chin doar in cateva zile. Trebuie sa-mi amintesc asta de fiecare data cand am in gand o prostie. Ca acum cum ca as vrea sa-l sarut. Eu nu-mi doresc asta, e din cauza apropierii. Ma intimideaza.

"Asta nu te intereseaza pe tine. Nu, nu ar fi primul sarut, am avut multe, foarte multe, extrem de....ai inteles ideea!" ok....poate am exagerat putintel. Eu si gura mea mare. Imi vine sa-mi trag una.

Imi pun mainile in san incruntandu-ma, ceea ce il amuza pe vampirul fermecator din fata mea.

"Serios? Domnisoara e experta in arta sarutului sa inteleg. Atunci nu te superi sa-mi arati si mie, nu?" ma ironizeaza, apropiindu-se brusc de mine, ceea ce ma sperie, dandu-mi capul pe spate si lovindu-ma de usa.