Regatul Întunericului 1 *Blestemul*

CAPITOLUL 19

Dedicat lui parkjimin74♥

****

Sentimente

***Christian***

O asez usor pe patul moale din camera, dandu-i cateva suvite blonde de dupa ureche pentru ai vedea fata palida, buzele odata rozalii sunt acum putin vinete. Ochii ce ii deschisese cu greu ii forta cu dificultate sa ramana asa, de unde curgeau lacrimi amare. Pieptul ii cobora si urca greu, la fel ca respiratia, bataile inimii fiindu-i usoare si rare.

Ma uit la rana pe care i-am facut-o pe gat, de unde, inca mai curgea sange. Sange de care nu ma voi mai atinge niciodata, pierindu-mi toata  pofta. In minte mi se repeta  aceleasi cuvinte „te rog, Chriss". Trei cuvinte simple, dar care m-au adus cu picioarele pe pamant ajtandu-ma sa ma opresc inainte de a fii prea tarziu.

Sunt un monstru, un idiot, un fraier, un ...un.

"Aaarghh!!!" tip punandu-mi mainile in par tragand de el. Cum am putut face asta? "Stati dracului acolo!"  marai cand imi simt parintii  in apropiere, acestia departandu-se imedat, nu am nevoie sa-mi tipe ei acum ca nu m-am putut stapani.

"Mmm..." gemetele de durere ale Izabellei ma fac sa ma intorc iar spre corpul ei micut care este in durere din vina mea.

Ma aplec deasupra ei, dar ma retrag cand o vad ca incepe sa tremure, inchizandu-si ochii, inima prinzand cateva batai rapide din cauza fricii.

"Calmeaza-te." ii cer pe un ton slab. Ii e frica de mine, de monstrul pe care l-am afișat in fata ei. Ma urasc ca am distrus un ingeras ca ea, o fiinta inocenta si dragalasa, usor impulsiva si cu gura mare, dar asta cred ca imi place cel mai mult la ea, ca nu ii e frica sa ma infrunte, chiar daca stie cu cine se pune.

Pe toti demonii, cred ca o plac! La dracu ca nu stiu ce se intampla cu mine si cu ceea ce simt. Stiu doar ca n vreau sa o distrug, dar imaginea din fata parca rade de mine.

O distrug pentru ca incep sa am sentimente pentru ea.

"Imi pare rau, ingeras!" este prima oara cand imi cer scuze de la o fata pe care am ranit-o.

Fetita asta ma schimba, o stiu, o stie.  Ma inebuneste cu simpla ei prezenta, cu starea ei de bine, cu tot ce tine de ea. O plac ,dar stiu ca ea nu. Nu are cum sa simta ceva pentru mine inafara de ura  pentru ceea ce sunt, ce fac si ceea ce i-am facut.

"Aby, am nevoie de ajutorul tau..." soptesc stiind ca vrajitoarea va aparea in scurt timp chiar daca nu ar fi in castel. Sper sa nu fi plecat.

"Am avut dreptate, ea e aleasa. Te-a facut sa ceri ajutorul cuiva dupa ce ai facut o prostie." apare vrajitoarea intr-un nor de fum negru care se evapora rapid.

"Am nevoie sa..."

"Stiu." spune simplu trecand pe langa mine, tinand o tava cu diferite buruieni si un bol.

Nu am cerut ajutorul in situatii din acestea pentru ca nu imi pasa. Fetele din care ma hraneam, dupa ce ma distram cu ele, le lasam sa se zvarcoleasca in durere, prea putin imi pasa. Chiar imi placea.  Dar acum...cu Iza e diferit...fetita asta e altfel. Am stiut asta de cand a venit, dar nu am vrut sa recunosc nici in ruptul capului si nici acum nu vreau sa o fac.

"O placi." afirma Aby in timp ce-i curata sangele de la rana, Iza strambandu-se de durere, facand ca in mine sa se stranga  ceva.

Aplica apoi pe rana, o crema din toate acele plante ca sa nu mai sangereze, apoi ii da o lingurita din ceea ce era in bol, fortand-o sa inghita.

"Vorbesti prostii!" raspund dur spercand ca Iza sa  nu fi auzit nimic. Nu va stii niciodata ca am sentimente fata de ea, ca tanjesc sa o ating si imi doresc al dracului de mult sa-i gust acele buze care ma striga sa le sarut. 

"E prea socata. Nu va deslusi in intreg ceea ce vorbim. Te minti singur printe, ai sentimente pentru o muritoare, ca daca nu, nu m-ai mai fi chemat, nu ai sta privind-o cu parere de rau pentru faptele tale si nici nu ai tine-o de mana." spune ea cu o spranceana ridicata, dandu-i rapid drumul la mana si aruncandu-i vrajitoarei o privire urata. Nici nu am realizat cand i-am prins mana intr-a mea.

"P-p" Iza se chinuie sa spuna ceva uitandu-ma cu teama la ea.

"Va fi bine?" las orgoliul deoparte uitandu-ma rugator la vrajitoare care zambea victorioasa.

"Da. Ai grija cu ea. Stii si tu ca ea e fata." spune apoi dispare la fel cum a apraut.

"P-Printe..." sopteste Iza uitandu-ma rapid la ea care avea ochii deschisi privindu-ma cu teama, inghitind cu greu in sec.

"Da Iza?" o intreb, apropiindu-ma de ea si stergandu-i cu un prosop cativa stropi de transpiratie din cauza efortului.

"Pleaca..t-te r-rog" spune vazand-o ca inchide ochii, adormind linistita.

Ma ridic de langa ea, nu inainte de a o saruta pe frunte, soptind un mic „scuze" apoi ies din camera cu inima facuta ghem si o fata trista.

***

Ma plimbam impreuna cu Roxi prin curtea putin infricosatoare a castelului, povestindu-i cat de prost pot fi  fara ca ea sa ma intrerupa.

"Sunt un dobitoc, stiu" spun dupa ce termin, Roxi ofteaza apoi se opreste, eu facand la fel doar ca la un pas fata de ea,neintorcandu-ma .

Asteptam sa tipe din minut in minut la mine, dar ea doar m-a imbratisat ramanand surprins la început, dar ii raspund la imbratisare lasandu-ma putin in jos pentru ca e mai scunda ca mine.

"Nu esti dobitoc. Bine, esti super dobitoc. Dar asta suntem noi, nu ne putem controla cand simtim sange. Pofta te-a controlat, nu ai stiut ce faci, e bine ca te-ai oprit la timp. Iza te va ierta daca nu a facut-o deja." spune dupa se retrage din imbratisarea de care aveam nevoie.

"Daca nu ma opream o puteam omori, Iza ma uraste..." spun lasand privirea in jos.

"Iza nu te uraste. Ea nu poate urî pe cineva. Asa ai zis si tu prima data, ca o urăști, dar acum....iti faci griji pentru ea, pentru o FATA! Printului Christian Berringhton ii place o muritoare." spune surioara mea zambind, simtind cum ma inrosesc  la cuvintele ei, ascunzandu-mi fata de ea, astfel privind in alta parte.

"Nu imi place de ea..." ma apar.

"Oh haidee...nu poti minti un maestru care practica asta de mult. Ti-am spus ca nu am avut iubiti pana la 100 de ani, dar nici nu pot sa-i numar la cati au fost, iar tu m-ai crezut! Adica....upss.." remarca ei imi face ca zambetul de pe fata sa-mi dispara, inlocuit de o incruntatura si o fata serioasa.

O vad cum se face mica langa mine, facand o fata  de cățeluș plouat  crezand ca ma inmoaie, dar stie bine ca eu nu glumesc cand vine vorba de baieti. Abia l-am acceptat pe sotul ei.

"Roxana Werse Berringhton..." incep amenintator, aceasta pufnind si lasandu-si privirea in jos, stiind ca va urma o mica predica pe care o uraste. Si de asta eu ador sa i-o tot spun.

"Offf, la dracu."

****