Regatul Întunericului 1 *Blestemul*

CAPITOLUL 12

Dedicat lui CarmenAntoniaElena♥

****

Temnita

Zilele au trecut, astfel ca de o saptamana si cateva zile stau inchisa in camera. Merg doar unde mi se cere, adica la masa si la cateva lectii pentru a ma pregati sa fiu o printesa demna. O ora in fiecare zi de educatie. Numai prostii, ceva de genul: ce furculita trebuie sa folosesc, cum sa stau, sa merg, sa vorbesc si cum sa ma imbrac.  De aceea nici nu ma straduiesc atat de mult pe cat ar vrea. Chiar prima data cand am fost am crezut doar ca vor glumi, dar cand vedeam ca insistau stiam ca am dat de naiba.

Si acum imi amintesc prima ora la care am fost supusa. Unde trebuia sa invat cum sa merg, cum sa stau la masa si cum ar trebui sa ma imbrac pentru a cina.

"Vrei sa spui ca trebuie sa ma pregatesc in fiecare seara? Sa ma imbrac cu cea mai frumoasa rochie, sa ma aranjez doar pentru a lua cina?" intreb si rad, asteptand sa o faca si ei si sa-mi spuna ca a fost o gluma, dar ma privesc seriosi asa ca tac malc. "Doar nu vorbit serios?" continui, privind cele doua persoane din fata mea.

Am fost adusa de Miranda in aceasta sala imensa sub pretextul ca voi lua prima mea lectie din programul de a deveni o printesa demna de a conduce un regat langa barbatul ei. Am ascultat-o in tacere tot drumul, aproband-o de mai multe ori chiar daca nu eram deacord cu ea. Mai apoi m-a lasat cu primii mei profesori care ma vor "ajuta" asa cum a spus Miranda care imi tot zambea incurajator. Femeia si barbatul, amandoi vampiri ma priveau seriosi, stand intr-o pozitie dreapta in fata mea.

"Normal ca vorbim serios. Acum taci si asculta." spune barbatul, pe care il cheama Ivan din cate imi amintesc, pe un ton grav, pierindu-mi tot cheful de a rade.

"Si stai dreapta!" se rasteste Trish la mine, pleznindu-ma usor pe spate cu un bat alb, tresarind speriata.

"Dar.." dau sa protestez, dar Ivan maraie la mine.

"Ti-am spus sa taci." zice acesta, asa ca tac, incruntandu-ma la amandoi.

"Acum. Daca tu si printul sunteti pusi in situatia de a va intalni cu ranguri inalte, cum reactionezi?" intreaba Trish, privindu-ma ca pe o prada.

Ivan isi ia un scaun de la masa lunga din spatele nostru, rotindu-l in asa fel incat ii ajunge intre picioare si se aseaza pe el.

"Raspunzi azi?" se rasteste femeia, inghitind in sec.

"Acum am voie sa vorbesc?" intreb ironica, muscandu-ma imediat de buza cand privirea ei se intuneca. Ivan isi tranteste fruntea de spatarul scaunului, oftand lung.

"Iti bati joc de mine, fetito?" ma intreaba Trish incercand sa-si pastreze calmul.

"Nu.."

"Tu crezi ca asta e joaca de copii? Crezi ca asa impiedicata si nepregatita vei deveni ceva bun? O printesa are multe atributii, iar daca tu nu faci altceva decat sa te joci vei avea de suferit mai tarziu cand nu vei stii cum sa rezolvi problemele castelului." se rasteste, lasandu-mi privirea in jos.

"Mai usor, Trish. Uite cum sta treaba, blondo. Ca sa ne fie bine tuturor ne asculti si ne raspunzi atunci cand iti punem o intrebare. Ne-am inteles?" ii ia locul Ivan, adresandu-mi-se pe un ton mai calm decat al prietenei ei.

Aprob imediat, acesta incruntandu-se.

"Vreau cuvinte atunci cand te intreb ceva." imi cere, muscandu-mi stresata buza de jos.

"Da, bine, am inteles." raspund mecanic.

"Bun. Sa-i dam bataie atunci." 

"Acum raspunde-mi la intrebarea unde ai preferat sa faci pe desteapta." face Trish pe un ton resemnat, cu o spranceana risicata la mine.