Regatul Întunericului 1 *Blestemul*

EPILOG

Dedicat tuturor!❤️💋

Cititi la sfarsit ,va rog!

*****

Te iubesc

***Iza pov.***

Imi simteam capul bubuind din cauza durerii ,corpul tremurandu-mi ,inima batandu-mi cu putere in piept ,iar palmele imi transpirau. Imi mutam privirea speriata pe cei din jurul meu care ma priveau cu ochii mari si lacrimi pe obraji parca nevenindu-le sa creada ceea ce vad. M-am desprins de bratele lui Chriss care inca erau in jurul meu ,acum stand pe propriile picioare ,simtind iarba cruda sub talpile  mele goale. Vantul adia usor ,zburandu-mi cateva fire din parul murdar pe fata ,inspirand aerul curat in plamani.

Cum de pot simti toate astea? Cum pot ochii mei sa vada peisajul din jurul meu? Cum de pot urechile mele sa auda cantecul voios al pasarelelor?Cum de mai pot respira? Cum de inima mea mai bate dupa ce Any m-a facut sa-mi introduc un cutit in ea? Cum de nu sunt moarta?

"C-Ce s-a i-intamplat?" ma balbai ragusit,vocea mea pierzandu-se spre sfarsit.

Ii priveam pe toti cu lacrimi in ochi ,fiindu-mi atat de dor de ei , nevenindu-mi sa cred ca ii am in fata mea.

"Surioara..." sopteste Dylan ,apropiindu-se precaut de mine ,crezand ca in ocrice secunda voi disparea.

Ochii ii avea scaldati in lacrimi amare ce se scurgeau pe obrajii lui murdari si vineti,corpul fiindu-i acoperit de rani si sange.

"Dylan.." spun , cuprinzandu-l in bratele mele mici si strangandu-l cu putere la piept fiind constienta ca poate il ranesc ,dar nu ma pot abtine.

Ii simteam lacrimile pe umarul meu gol si sughiturile imprimate in pielea mea ,abia tinandu-ma pe picioare.

"Esti bine? Te doare ceva?" intreaba atunci cand se desprinde de mine lunadu-mi fata in palmele lui mari.

"Sunt bine. Dar tu?" intreb facand referire la ranile de pe corpul lui.

"Nu-ti face griji ,voi trai." imi spune zambindu-i ,apoi ii privesc pe ceilalti.

Roxi si Lukas stateau imbratisati ,privindu-ma cu zambetul pe buze ,apoi se apropie de mine ,imbratisandu-ma strans.

"Sa nu ne mai faci asta niciodata!" ma ameninta Roxi ,dandu-mi un zambet mic ,la care ii raspund cu o imbratisare la fel de puternica.

"Crede-ma blondino, ne-ai bagat in sperieti." mi se adreseaza Lukas zambindu-mi ,intorcandu-i gestul.

"Ma bucur ca esti bine , scumpo!" mi se adreseaza Miranda ,dupa ce se departeaza de mine ,privindu-ma cu lacrimi in ochi.

"Si eu." ii raspund ,apoi il privesc pe rege ,care pare pierdut in gandurile lui.

"E numai vina mea. Puteai sa mori doar din vina mea." spune neprivindu-ma ,eu apropiindu-ma de el cu pasi mici.

"Nu , nu este. Nu e vina ta ca nu ai putut s-o iubesti pe Any ,nici ca a aruncat blestemul si nici ca aproape m-a omorat."ii spun ,acum acesta privindu-ma cu parere de rau.

"Ti-am facut atat de mult rau ,iar tu te comporti asa frumos cu noi Iza...Prima data te-am luat pentru blestem ,apoi ti-am omorat tatal ,iar acum...aproape te-am omorat pe tine. Nu-ti meritam bunatatea. Te intelegem daca nu mai vrei sa faci parte din acest joc meschin."sopteste ,o lacrima desprinzandu-se din ochii lui tristi.

O indepartez inainte sa-si faca drum pe obrazul sau palid , apoi ii zambesc incurajator.

"Da...m-ati ranit,dar m-am asteptat la asta inca de cand am pasit prima data pe usile castelului.Si exact cum a spus si mama,stiu ca nu ai vrut sa-l omori pe tati,dar poate asa i-a fost scris. Poate ca m-ati ranit ,dar ati fost acolo pentru mine sa ma ajutati. Ati fost langa mine ...de aceea esti iertat.." spun imbratisandu-l stiind ca l-am luat prin surprindere din cauza cuvintelor mele ,dar nu-i raspund la ultima afirmatie.