Bucată De Suflet

Tu şi... singurătatea.

Astăzi, un vechi prieten m-a întrebat ce îmi doresc ieşit din comun. I-am spus că nu ştiu, deşi în mintea mea răsună clar cuvântul linişte.
Haos total e în viaţa ta,  când te împiedici de ceva sau cineva. Şi ştii că din acel moment, nu vei mai fi tu. Cel de ieri. Dar poate că nu trebuie să fii ca înainte. Poate ai nevoie de o schimbare, şi de asta e bine să te loveşti de cineva.
De cineva... Cineva?  Da,  o persoană care să  îţi tulbure lumea. Întreaga ta lume nebună. Lumea pe care o iubeşti aşa de mult, încât îţi este frică să permiţi cuiva să între. Crezând că la plecare, va lăsa lucruri neterminate. Nu vrei să plece. Dar se va întâmpla. Poate nu azi şi probabil nici mâine. Însă, la un moment dat se va face nevăzut... Şi vei suferi, vei plânge. Tristeţea îţi va fi cea mai bună companie. Atunci vei realiza cât de important eşti tu pentru tine.
Omule, cât poţi fi de nebun. Să laşi pe cineva să îţi pătrundă în inimă, deşi ştii că la sfârşit, tot singur vei fi. O faci, pentru că de fiecare dată, în mintea ta se aude un acum poate o să fie diferit. Şi ştii de ce o faci? Pentru că frica de singurătate e mai mare ca frica de oameni. Da,  oamenii sunt răi, indiferenţi, reci. Asta pentru că sunt nefericiţi. Şi tu vrei doar să îi ajuţi. Pentru că eşti însetat de iubire şi nerăbdător să o oferi. Tu nu îţi fă griji. Aruncă mereu cu flori în ei, chiar dacă vei primi spini înapoi. Lor o să le pară rău. În schimb sufletul tău va fi împăcat.
Să fii diferit. Să fii fericit, chiar de inima-ţi plânge. Pentru că la final de zi, te ai pe tine.
Să nu îţi pară rău de oamenii pe care i-ai cunoscut. Au fost lecţii sau binecuvântări. Trebuie doar să faci diferenţa. Pentru că toată viaţa, aşa se va întâmpla. Ai fost învăţat de către alții, dar la rândul tău, le-ai oferit din experienţele tale.
Nici de amintirea lor, să nu îţi pară rău. Sufletul tău nu are loc de regrete. Amintirea lor e încă vie. Şi te bucură. Dar totuşi parcă durerea te rupe-n două. Iar dorul ăsta...care nu-ţi dă pace,  pare că nu se mai stinge odată. Ce să faci?  Nimic. Trăieşte doar.
Sentimentele îţi sunt date, să le trăieşti intens, pe fiecare în parte. Zâmbet cu zâmbet. Lacrimă cu lacrimă. Ştii de ce?  Pentru că nimic nu îţi este dat să trăieşti de două ori.
Ai grijă pe cine laşi în inima ta şi cu cine îţi faci amintiri. După ce vei pleca, doar amintirea ta va rămâne. Fă-o să fie frumoasă. Cea mai frumoasă. Astfel încât ceilalţi să-şi amintească cu drag de tine. Cel care ieri ar fi dat tot pentru alții. Şi cel de mâine care, poate, nu va muri singur.