Când mi-am privit sufletul cum stătea ghemuit de dor, de griji, de oameni, atunci am realizat că e doar despre el. El avea nevoie doar de mine, nu de oamenii de care încercam să mă agăţ cu fiecare ocazie. El avea nevoie ca eu să îl ascult, nu să îl încarc cu poveştile altor persoane. El avea nevoie să plângă pe umărul meu, nu să îl înec cu lacrimile altora. El era mic şi neajutorat. Eu eram mare și încăpăţânat. Suntem doar noi în asta. Eu cu mine. Tu cu tine. Trebuie să avem grijă de sufletele noastre. Să le îmbrăţişăm cu acea căldură de care au nevoie, nu să le încărcăm cu oameni trecători. Oamenii vin şi pleacă, lor nu le pasă cu adevărat de noi. Dar noi nu vrem să vedem asta şi ne agăţăm de ei, ca mai apoi să ne trezim într-o zi doar noi cu noi.
CITEȘTI
Bucată De Suflet
AcakBucată de suflet, ţi-o dăruiesc ţie cititorule, să vezi și tu lumea prin ochii mei.