Bucată De Suflet

Eu sunt tu şi tu eşti eu

-Suspinele tale mi-au rămas ecou în suflet şi cuvintele tale neînţelese de mine urlă în capul meu. Plânsul tău mă doare.
-Şi pe mine m-a durut plansul tău, ţii minte?
-Dar...ştii ce e cel mai dureros?  E că o să se mai repete, poate. Durerea ta e... Ea a devenit durerea mea, ştii...?
-Atunci dă-mi-o înapoi.
-Ştiam că orice ţi-aş fi spus nu ar fi avut valoare.
-Ce are valoare acum?
-Nişte braţe? 
-Prea departe!
-Ştiu, ştiu... Serveţele?
-Şterge-te tu la nas cu ele. ☺
-Nu râde, eu vorbesc serios.
-Atunci mi le dai să le înghit?
-Păi de ce?
-Păi îmi plânge sufletul.
-Şi nu sunt bune braţele în cazul ăsta?
-Ştii ce? Mai bine uită. Nu înţelegi.
-Atunci fă-mă să înţeleg.
-Uită!☺
-Ce?
-De mine!☺
-De mine?
-Nu de tine, de mine!
-Dar...
-E mai bine, crede-mă! În plus, uitarea face parte din noi, nu?
-Dar nu am pregătirea necesară pentru a uita de mine!
-Termină.☺
-E vreun joc sau cum? Nu înţeleg!☺
-Te prefaci...
-Şi tu, nu?
-Taci.
-Nu pot, te aud. Nu înţelegi? Îmi ceri ceva dur!
-Tu chiar nu înţelegi...
-Nu, chiar nu. Dar ştii ce? O să te uit!
-Te rog!
-Gata!
-Poftim?
-Ne cunoaştem?
-Ce?
-Cine eşti?
-Eu...
-Vrei să facem cunoştinţă?
-Hm?
-E uşor, vrei să vezi?
-Mhm.
-Deci, eu sunt tu şi tu eşti eu.
-Eu sunt tu şi tu eşti eu... Auzi...?
-Ecoul!