Da, mi-am pierdut auzul !
Metaforic vorbind, dar da, l-am pierdut. Pentru tine, acel prieten, care te-ai prefăcut că nu mă auzi atunci când îţi ceream ajutorul. Pentru că nu ai fost acolo. Pentru că ai uitat acele momente în care te sprijineam. Pentru că prietenia asta cu tine m-a dezamăgit. Pentru că m-ai folosit. Pentru că mă chemai doar atunci când îţi era rău şi toţi te părăseau. Până când urma să faci asta?
Să ştii că un suflet nu poate duce mai mult decât îi este dat să ducă. Aşa că, de astăzi mi-am pierdut auzul ! Pentru tine şi pentru cei ce îţi seamănă. De ce? Pentru că sufletul mi-a obosit să stea în genunchi, fără ca macăr să merite. Pentru că l-am încărcat cu sarcini mult prea grele. Pentru că l-am rănit încercând să salvez alte suflete.
Pentru că vreau să îmi fie şi mie bine. Şi ce dacă gândesc egoist? Nu pot accepta asta la nesfârşit. Trebuie să pun STOP.
Aşa că, astăzi, mi-am pierdut auzul ! Şi îţi doresc numai bine !
CITEȘTI
Bucată De Suflet
AlteleBucată de suflet, ţi-o dăruiesc ţie cititorule, să vezi și tu lumea prin ochii mei.
