Iertare că nu am cerut scuze la timp. Iertare că am dezamăgit. Iertare că am spus lucruri nepotrivite. Iertare că nu am fost conform cerinţelor cerute. Iertare că lumea nu e aşa cum credeam. Iertare că nu toţi oamenii suntem la fel...
Iertare, iertare, iertare.. De la cine către cine? De la oameni mici cu suflete mari, către oameni mari cu suflete mici. Trist? Eh, se mai întâmplă. Orgoliul e mare. Face ravagii. Avem de pierdut din cauza lui. Şi ce ne facem? Am face orice numai să nu renunţăm la el, nu? Face parte din noi. Şi poate că nu am mai fi noi dacă nu l-am avea. Şi ştii ce e cel mai trist? Că ne putem lipsi de oameni dar în niciun caz de orgoliu.
Aşadar iertare şi pentru orgoliu.
Şi pentru zâmbetele pierdute cine cere iertare? Dar pentru inimile frânte? Ori sufletele şifonate? Şi pentru vieţile murdărite cu noroi? Nici un efort? Nici măcar unul mic?
Iertare ! Pentru sentimente otrăvite.
Iertare... Pentru tot. Şi ce e mai important, iertare pentru sinceritate.
CITEȘTI
Bucată De Suflet
RandomBucată de suflet, ţi-o dăruiesc ţie cititorule, să vezi și tu lumea prin ochii mei.
