Bucată De Suflet

Către mame

Voi sunteţi incredibile, extraodinare, minunate. Sunteţi un exemplu pentru familia voastră. Bărbaţii voştrii se vor supăra, dar voi sunteţi stâlpul familiei... Noi, vă iubim aşa cum sunteţi, grăbite, somnoroase, agitate, triste... Şi vă acceptăm aşa. Pentru că şi voi ne-aţi permis să fim noi înşine.  Şi vă mulţumim pentru asta.
Banalele scuze, nu îşi mai au loc aici. Ştim că greşim şi poate că uneori suntem mult prea orgolioşi să recunoaştem asta în faţa vostră. Dar am regretat când v-am jignit sau când v-aţi simţit jignite. Am regretat când v-am făcut să plângeţi. Am mai regretat şi când v-am încărcat sufletul cu lucruri mult prea grele şi mult prea inutile. Am regretat şi suntem conştienţi că o vom mai face.
Nu avem scuze. Nu, nu,  nici măcar una. Pentru care ar putea justifica comportamentul nostru neînţeles de voi. Dar şi voi aţi fost ca noi. Şi noi vom fi ca voi. Şi abia atunci vom înţelege cât de greu v-a fost cu noi.
Noi ştim că nu meritaţi flori doar de ziua voastră de naştere şi de 8 martie. Noi ştim că aţi renunţat de multe ori la voi pentru noi. Ţi-ar fi stat strălucitor cu perechea aia de pantofi din vitrina magazinului tău preferat, dar tu ştii că i-ai promis copilului tău jucăria aia la care visa de ceva vreme. Renunţi la pantofi,  chiar dacă ştii că jucăria nu ar avea să stea prea mult timp în mâinile lui...
Ai pierdut multe. Dar ai câştigat şi mai multe. Ce contează că lumea te-a judecat pentru că te-ai căsătorit prea tânără, ori soţul tău nu e bun de nimic?  Ei bine, bărbatul bun de nimic, ţi-a dăruit cel mai frumos cămin. Căminul vostru. Plin cu iubire, fericire, zâmbete, bucurie şi un copil, care să ţină în viaţă toate aceste stări.
Vor fi şi furtuni, dar vor trece. Sunteţi împreună şi asta contează, nu?
Să nu plângi, mămico. Familia ta e cu tine. Ce poate fi mai bun de atât?
Bucură-te că exişti şi că iubeşti.